Eseurile lui Ion, Spiritualitate »

Viaţa trece ca o cutie cu diapozitive. Cum o prindem din urmă?
29 noiembrie 2016 – 15:04 | Niciun comentariu

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În trecut, erau diapozitive. Se aduna familia seara la o aniversare. Si puneai diapozitive, de la mare, de la munte, cu fraţii şi surorile în funduleţul gol în nisip. Diapozitivele sunt imaginea  pe care o folosesc filmele pentru a sugera copilăria şi trecerea timpului. E sunetul de « Clac » al trecerii la alt diapozitiv. Un sunet mai plin de melancolie decât toate « Madeleines »-ele lui Proust. E şi melancolie, şi tristeţe, deodată.

Sunt etapele. Eşti într-o etapă şi brusc, « Clac », vine o altă etapă. Fiecare e destul de lungă pentru a aduna suferinte şi bucurii de parca nu ar mai veni alta niciodată. Dar, fiecare trece. La un moment dat, mai dai un 20 de ani. 30. 40. Al treilea copil. Al şaselea job.

Aseară am trecut pe la o familie cu mulţi copii. Si, mă uitam la aceşti oameni. Au acea bucurie plină de oboseală a familiilor pline. Si e acel acest amestec de bucurie, când vezi o familie şi copiii cresc, şi cumva tristeţe, dar atenţie: o tristeţe ciudată. Să explic.

E enormă munca de a creşte vreo şase copii deodată. Dar nu e mai enormă decât munca de a te suporta pe tine încă cinci ani, sau zece ani. Adică, omul munceşte, mult sau puţin, dar undeva deasupra timpul trece, şi face să fie relativă chiar şi munca. Ce contează în vieţile grele sau mai puţîn grele a fost undeva, la un moment dar, dorinţa acelui om de a trăi. De a face ceva cu viaţa lui. De a accepta acei copii.

Aceste diapozitive, care fiecare implică poate o doză imensă de muncă.  Dar, chiar şi atunci când totul a reuşit, copiii cresc şi oboseala ta a avut rod, viaţa totuşi trece. Cu reuşite sau nu, cu efort sau nu, cu oboseală sau nu. Ea trece. Ce rămâne, dacă chiar şi efortul de a face totul bine nu stinge acest sentiment de trecere? Citește mai departe »

Haosul e bun pentru că rearanjează lucrurile în suflet
16 noiembrie 2016 – 16:41 | Comentariile sunt închise pentru Haosul e bun pentru că rearanjează lucrurile în suflet

Haosul este inevitabil pentru cineva care vrea să facă ordine în viaţa lui. Este calea spre ordine, şi este de fapt o ordine care îl obligă pe om să accepte că, în acest moment, nu …

A leap of faith. Viaţa se înţelege doar atunci când o rişti complet
14 noiembrie 2016 – 22:12 | Comentariile sunt închise pentru A leap of faith. Viaţa se înţelege doar atunci când o rişti complet

“A face ceva cu viaţa ta” e ceea ce vrem toţi, cam după vârsta de 15 ani, când începem să rezonăm cu lumea. Vreau să fac ceva cu viaţa mea. Acel ceva nu e clar, …

Următoarea minune din viaţa mea
14 noiembrie 2016 – 16:43 | Comentariile sunt închise pentru Următoarea minune din viaţa mea
Următoarea minune din viaţa mea

De ce lucrurile se leagă la un moment dat, întâlneşti persoana potrivită, găseşti jobul cel bun, îţi vine ideea magică, iar apoi totul revine la normal? Şi apoi iar aștepți ani buni un nou moment …

Viaţa merge mai departe, ca o minune pe care nu o vede nimeni
13 noiembrie 2016 – 11:40 | Comentariile sunt închise pentru Viaţa merge mai departe, ca o minune pe care nu o vede nimeni

 
 
 
 
 
 
Adevăratele minuni ale vieții nu sunt vindecările spectaculoase sau întâlnirile neaşteptate. Minunea vieţii e mai degrabă acel sentiment că viața pe care o trăieşti şi-a depăsit limitele pe care i le-ai impus cu mintea sau …

Se poate să îţi pierzi speranţa?
10 noiembrie 2016 – 20:42 | One Comment
Se poate să îţi pierzi speranţa?

Nimeni nu știe când treci limita fragilă între o mică depresie sau o situaţie socială mai grea, și apoi pierderea speranţei. Şi nimeni nu știe cât de jos poţi să poţi să cobori în sentimentul …

Despre bucuria care durează
10 noiembrie 2016 – 0:44 | Comentariile sunt închise pentru Despre bucuria care durează
Despre bucuria care durează

Atunci când apare un soare curat după zile întregi de nori, toată lumea se bucură. Da, e acelaşi drum zilnic spre metrou, dar ceva e complet nou, sau era complet uitat, un “ceva” în aer …