Facultate »

Pauzele de învăţat în facultate
23 mai 2016 – 19:10 | Niciun comentariu

Pauzele de învăţat în facultate

Problema pauzei în facultate se învaţă în timp. Din propria experienţă, nu ajunge o facultate, nici chiar trei ani de doctorat nu ajung pentru a reuşi să te cunoşti destul de bine pentru a face pauze.

Fie faci prea puţine pauze, şi stai degeaba ore întregi fără nici un randament.

Fie stai mai tot timpul la pregătit cafeaua şi fumat ţigara pe balcon. Pauze prea lungi, deci, şi diluează complet cheful de a învăţa sau legătura din minte între idei.

Pauzele nu sunt o problemă de timp. Minute, sferturi de oră, ore. Pauzele sunt o problemă de cantitate de informaţie.

În principiu pentru a trece printr-o materie e bine să joci între două viteze mentale : citeşti de plăcere, fără stres, pentru a înţelege. Şi viteza doi, citeşti pentru a reţine. Dacă ai de trecut printr-o carte, la fiecare jumătate de oră schimbi viteza.

La scris un text e la fel, ai viteza unu în care « bagi »  text. Viteza doi în care corectezi. Şi viteza trei, aranajezi şi rescrii ca să îţi placă şi să simţi că e textul tău.

În principiu, nu trebuie să facem pauze, ci să schimbăm vitezele. Şi schimbăm vitezele atunci când motorul se turează pe acea viteză, adică am citit sau gândit sau corectat prea mult.

Aduci informaţie. După un timp, o corectezi, în scris, sau o asimilezi, în învăţat. Când poţi aduce iar informaţie, treci iar la viteza întâi. E deci firesc momentul de trecere între aceste viteze.

Doar că ne ia ani de zile să simţim corect urba de oboseală, de suprasolicitare. Ne ia ani de zile să scăpăm de planuri artificiale de tipul « învăţ o oră. Două. Trei ». Nu aşa se face. Nu se fac planuri în zona spirituală, în zona spirituală se simte. Simţi când e destul.  Când trebuie să treci la altă viteză, la alt peisaj.

Planurile se fac în pauze, asta da. Ce faci pentru ca să fii iar disponibil, cât mai repede, cât mai bine. Dar în sine, acţiunea de a învăţa nu se controlează. Se controlează momentul în care simţi că ai mers prea mult pe o direcţie, pe o viteză. Ieşi atunci pe terasă şi reciteşti. Sau imprimi textul.

Din experienţa mea, trebuie vreo zece ani de astfel de switch mental pentru a ajunge la o funcţionare optimă. Care să ia în calcul şi restul datelor, familia, oboseala, zilele săptămânii. Toate lucrurile din agendă sunt adevăratele puncte de schimbare din program. Nu ar rost să pui artificial “trei ore de învăţat”. Pui un drum la piaţă, o oră de învăţat, masa peste trei ore, şi aşa mai departe. Lucrurile se aşează firesc, după un timp.

Enescu nu făcea pauze, schimba doar o muncă cu o alta. Iar când mergea undeva, făcea şi sport şi în acelaşi timp dădea interviuri. Până nu ai ajuns acolo, mai ai de perfecţionat.

Iar pentru ca să ajungi acolo, trebuie să ajungi să ştii foarte bine planul mare al vieţii, şi să controlezi foarte bine agenda zilei şi a anului. Atunci va rezulta, în mod firesc, dozajul şi cât poţi să tragi de la o zi – de vară, de iarnă, de Week-End.

De ce ne apucăm de lucru în ultima clipă? Despre «mintea emoţională»
24 aprilie 2016 – 20:09 | Comentariile sunt închise pentru De ce ne apucăm de lucru în ultima clipă? Despre «mintea emoţională»
De ce ne apucăm de lucru în ultima clipă? Despre «mintea emoţională»

E un fel de blestem care face că te apuci de scris mereu în ultima clipă. De licenţă, de proiectele mari, chiar master sau doctorat. E oare vreo ieşire din acest sistem de a face …

Mic ghid anti-procrastinare la scrierea unei licente-doctorat
14 aprilie 2016 – 20:28 | Comentariile sunt închise pentru Mic ghid anti-procrastinare la scrierea unei licente-doctorat
Mic ghid anti-procrastinare la scrierea unei licente-doctorat

Pentru că sunt obligat să lucrez intensiv la un proiect, desigur că îmi vin idei despre acest lucru greu de realizat azi, anume cum să munceşti intensiv sau cu motivare. 
1. Când ieşi în pauză, nu ieşi doar …

Adevărul despre sine are ceva din zborul unui vultur: te eliberează
11 aprilie 2016 – 20:39 | Comentariile sunt închise pentru Adevărul despre sine are ceva din zborul unui vultur: te eliberează
Adevărul despre sine are ceva din zborul unui vultur: te eliberează

«Adevărul vă va elibera”, e un citat din Biblie. O să îl iau aici în sens mai concret, adică orice adevăr despre mine pe care îl caut de mult timp şi pe care îl descopăr …

Scopul vieții e să devii compozitor
10 aprilie 2016 – 14:41 | Comentariile sunt închise pentru Scopul vieții e să devii compozitor
Scopul vieții e să devii compozitor

E dumincă dimineaţa, afară cântă o pasăre, îmi beau cafeaua lângă geam. Dacă e duminică nu e stres, deci ar trebui ca totul să fie în armonie – ar trebuie ca pasărea să cânte în …

Oamenii buni se întâlnesc întotdeauna
4 aprilie 2016 – 19:49 | Comentariile sunt închise pentru Oamenii buni se întâlnesc întotdeauna
Oamenii buni se întâlnesc întotdeauna

Stăteam la o cafea cu un tip din publicitate, un om de la care nu asteptam nimic special în afara admiraţiei pe care o am din principiu pentru cei din publicitate, şi care pană la …

Când totul e pierdut, mai e o întrebare salvatoare
12 martie 2016 – 1:11 | Comentariile sunt închise pentru Când totul e pierdut, mai e o întrebare salvatoare
Când totul e pierdut, mai e o întrebare salvatoare

Se spune că Mareşalul Foch, atunci când analiza o bătălie, punea o întrebare care apoi a intrat în istorie: « De quoi s’agit il?» Despre ce este vorba? Dacă ştii să defineşti clar problema, soluţia o …