Creativitate, Facultate »

Ce faci când trece timpul şi nu înveţi nimic pentru examen? Depăşirea procrastinării ca ritual de iniţiere spre maturitate
9 iunie 2016 – 10:34 | Comentariile sunt închise pentru Ce faci când trece timpul şi nu înveţi nimic pentru examen? Depăşirea procrastinării ca ritual de iniţiere spre maturitate

Ce faci când trece timpul şi nu înveţi nimic pentru examen? Depăşirea procrastinării ca ritual de iniţiere spre maturitate

Examenele din facultate sunt momentul cel mai clar în care îţi dai seama că nu ai puterea de a te motiva şi a te decide să lucrezi ceva anume. Dovada. Şi, într-un fel, procrastinarea devine la un moment dat ceea ce trebuia sa fie de la început: laboratorul unde te observi pe tine însuţi şi unde ar trebui să scapi, în final, de procrastinare.

De ce trec zile, săptămâni, examene peste examene, ani de zile, şi tot nu rezolvăm procrastinarea ? Logic, din afară, pare ceva absurd: eşti student, mari griji nu ai în viaţă, trebuie doar să înveţi naibii vreo trei patru ore şi gata. Ei bine acele trei patru ore se lasă aşteptate ani de zile.

Situaţia e problematică din cauza dorinţei noastre de a rezolva un examen, sau altul, şi de a trece repede peste procrastinare. Doar că, din păcate, pentru peste 80 la sută din oamenii de azi, procrastinarea e o parte din viaţă, şi nu se poate rezolva ca o problemă trecătoare, nu trebuie nici numită o boală. Este o parte din viaţă, şi este terenul pe care se dau iniţierile de maturizare. Mai sunt două, fobia de a vorbi în public sau tracul, şi dependenţele.

Despre procrastinare, deci, o rezolvăm atunci când nu mai aşteptăm să scăpăm de ea ca printr-o minune. Ci o acceptăm ca un teren de luptă, de auto-cunoaştere, la capătul căruia va trebui să devenim capabili de a controla procrastinarea.

În cazul examenului, pe mine mă doare examenul, dar problema nu e examenul, problema e că nu am rezolvat procrastinarea. Şi examenul doar îmi aduce aminte de asta. Trebuie, deci, să mă decid că am de trecut două examene în acelaşi timp, unul la facultatea unde sunt, celălalt la facultatea de şcoală a vieţii. Iar al doilea, cel cu şcoala vieţii, mă va ajuta pentru restul vieţii.

Cum se trece acest examen e mai puţin important, important e să îl treci. În ultimul timp am ajuns la concluzia că procrastinarea vine dintr-un fel de frică de a te implica, de fapt o frică de a începe să lucrezi. Şi deci soluţiile sunt de genul « nu mai aştept o zi întreagă să ştiu când sunt motivat, ci oricând am mai mult de jumătate de oră la dispoziţie, lucrez. Pun ceasul, şi lucrez fără să mai gândesc, câte o jumătate de oră ». Pentru că o jumătate de oră produce nişte conexiuni cu materia, cu ce am de scris, iar procrastinarea tinde să evite coliziunea, contactul cu acele asocieri. În clipa în care intri în materie, îţi vine cheful. Problema e până intri în materie. E ca la mare, nu ai chef să intri în apă. Apoi, îţi place şi nu mai ieşi.

Acest antrenament de a face ce trebuie mai mult decât ce mi-ar place să fac este iniţierea spre maturitate de azi. Nu mai mergem în pădure să ne luptăm cu leul, leul e în mintea noastră. Şi acolo, trebuie sânge rece, curaj şi puţină duritate. Lupta, e cu nevoia emoţională de a explica şi a înţelege totul. Nu trebuie să înţelegi totul pentru a rezolva o sarcină, nu facem psihanaliză la orice stare de depresie de luni dimineaţa. Atunci când scenariul global al zilei sau săptămânii a trecut printr-o analiză rezonabilă, (în termenii teoriei lui H. Simon)  şi se impune că a învăţa este alegerea cea mai rezonabilă, nu mai caut alte semnificaţii sau alte motivaţii. Concluzia logică nu are nevoie neapărat de motivaţie.

Sigur, unii vor spune că vor totuşi motivaţie. Este o perspectivă. Care nu poate să ducă decât la tot mai multă pierdere de timp. Logica găsirii unei motivaţii, dacă devine ceva zilnic, e o pierdere de timp, lucrurile astea se fac din când în când. În schimb, perspectiva cu care pot să evoluez nu e cea a motivaţiei, ci cea a îmblânzirii procrastinării. Lupta cu leul din ziua de azi. Indianul de 12 ani care pleca în pădure trebuia să vină cu leul ucis. Noi, azi, trebuie să ajungem să controlăm procrastinarea. Restul lucrurilor care par legate de maturitate se dau din dotare, chiar şi la nişte oameni complet infantili – maşină, card, costum, parolă şi fişă de post. Procrastinarea face de fapt diferenţa de azi între adolescenţi şi oameni maturi.

Convertire
27 mai 2016 – 10:39 | Comentariile sunt închise pentru Convertire
Convertire

Toţi cei care reuşesc o mare schimbare – îşi schimbă ocupaţia, renunţă la dependenţe, etc, ei bine trec printr-un proces mai lung sau mai scurt pe care îl intuim ca fiind greu, dar nu înţelegem …

Mic ghid anti-procrastinare la scrierea unei licente-doctorat
14 aprilie 2016 – 20:28 | Comentariile sunt închise pentru Mic ghid anti-procrastinare la scrierea unei licente-doctorat
Mic ghid anti-procrastinare la scrierea unei licente-doctorat

Pentru că sunt obligat să lucrez intensiv la un proiect, desigur că îmi vin idei despre acest lucru greu de realizat azi, anume cum să munceşti intensiv sau cu motivare. 
1. Când ieşi în pauză, nu ieşi doar …

Adevărul despre sine are ceva din zborul unui vultur: te eliberează
11 aprilie 2016 – 20:39 | Comentariile sunt închise pentru Adevărul despre sine are ceva din zborul unui vultur: te eliberează
Adevărul despre sine are ceva din zborul unui vultur: te eliberează

«Adevărul vă va elibera”, e un citat din Biblie. O să îl iau aici în sens mai concret, adică orice adevăr despre mine pe care îl caut de mult timp şi pe care îl descopăr …

Scopul vieții e să devii compozitor
10 aprilie 2016 – 14:41 | Comentariile sunt închise pentru Scopul vieții e să devii compozitor
Scopul vieții e să devii compozitor

E dumincă dimineaţa, afară cântă o pasăre, îmi beau cafeaua lângă geam. Dacă e duminică nu e stres, deci ar trebui ca totul să fie în armonie – ar trebuie ca pasărea să cânte în …

Oamenii buni se întâlnesc întotdeauna
4 aprilie 2016 – 19:49 | Comentariile sunt închise pentru Oamenii buni se întâlnesc întotdeauna
Oamenii buni se întâlnesc întotdeauna

Stăteam la o cafea cu un tip din publicitate, un om de la care nu asteptam nimic special în afara admiraţiei pe care o am din principiu pentru cei din publicitate, şi care pană la …

Curăţenia de primăvară
6 martie 2016 – 21:26 | Comentariile sunt închise pentru Curăţenia de primăvară
Curăţenia de primăvară

Zicea cineva că ne pregătim ani de zile să avem o casă frumoasă, iar când e gata gata suntem deja bătrâni.
Da, am văzut atâtea cazuri de oameni deja îmbătrâniţi, şi mândri – degeaba – de …