Sănătate&Anti-fumat »

Povestea bețivului din „Micul Prinț” spusă fumătorilor
3 martie 2019 – 17:45 | 2 comentarii

Povestea bețivului din „Micul Prinț” spusă fumătorilor

Toată psihanaliza, dacă privim simplu, are la bază frica. Frica de respingere, de eşec, la capăt frica de moarte. Iar după ce am fumat de ceva timp şi am devenit adulţi (acei adulţi care vor să se lase dar nu pot) în inconştient frica ne face să fumăm. Eu nu cred că Alan Carr are dreptate când spune că fumăm din frică de a nu mai avea drogul (ţigara). Cred că fumăm pentru a uita de alte frici, mii de frici (frica de singurătate, de o viaţă fără nimic aventuros în ea, frica de plictiseală, etc). Aşa că la bază fumatul e o reacţie corectă.

Totuşi, fenomenul fumatului din frică are la bază un proces greu de acceptat raţional: un cerc vicios pe care oricine ar trebui să-l rupă, ilustrat foarte bine în povestea Micului Prinţ, atunci când el întâlneşte beţivul:

– De ce bei?

– Ca sa uit

– Ce?

– Că mi-e ruşine

– De ce?

– Pentru că beau.

Pentru fumători, dialogul e cam asa:

– De ce fumezi?

– Ca să uit.

– Ce?

– Că mi-e frică

– De ce ţi-e frică?  

– Pentru că o să mor de cancer de plămâni de la fumat.

Un paradox inexplicabil face că, deşi logic ar fi, dacă ţi-e frică de cancer de plămâni, să opreşti fumatul (care e cauza fricii de fapt), tocmai fumatul te face să uiţi de frică, pentru zece secunde, până ce nicotina urcă la creier.

Nu e chiar atât de paradoxal: psihanaliza ne-a arătat cu mii de exemple că nu funcţionăm la nivel raţional ci emoţional: Emoţia conduce raţiunea, chiar şi atunci când eşti adult. Vrei să calmezi emoţia, mai degrabă decât să tratezi cauza emoţiei. Pe aceasta bază funcţionează compulsii, sex bizar, droguri, băutură şi multe altele, printre care fumat.

Soluţia ar fi aceea că dacă am ieşi cu adevărat din adolescenţă şi am deveni adulţi, adica oameni care ştiu să citească ce scrie pe pachetele alea (O să mori în chinuri) ar trebui să ne lăsăm de fumat în următoarele cinci minute. Îmi pare rău să spun asta, dar aici mă situez şi eu în modul în care am funcţionat ani de zile: nu suntem cu adevărat adulţi, iar cei care fumează nu sunt adulţi, cel puţin pentru o parte a vieţii sau a minţii lor.

So be it. Dacă nu suntem adulţi, singura şansă ca să scăpăm de fumat e o metodă care funcţionează pentru adolescenţi: ne motivează o “mare cauză”, ideea că ne schimbăm viata sau lumea, că facem ceva măreţ, pasionant. Logica medicală (o să mori) e o logică care nu ajunge la urechile unui adolescent, de aceea adulţii nu se lasă de fumat din cauze medicale decât dacă la un moment dat ajunge la ei vocea raţiunii.

Dar aceia la care ajunge vocea raţiunii sunt de regulă nu adulţii care au ieşit din adolescenţă, ci “adulţii” proşti, care au urmat mereu turma şi au început să fumeze, care nu gândesc pe cont propriu, şi care au fumat pentru că fumau şi alţii – şi au un moment unic sau foarte rar de independenţă în gândire: îşi dau seama că nu e bine.  

Oricum, cred că se lasă de fumat cei care găsesc o altă logică care nu are legătura cu spitalul: vreau să devin un mare sportiv, să mă admire femeile că m-am lăsat de fumat şi ce ten frumos am, să îmi iau haine cu banii de pe ţigări, să nu mai pierd trei ore pe balcon, etc. Orice înseamnă recompensă, aventură, o nouă viaţă – toate astea ţin pentru adolescenţi şi pentru adulţi. Orice înseamnă calcul raţional (nu e bine, nu e sănătos) nu ţine nici pentru adolescenţi, nici pentru majoritatea adulţilor.

Nota. Nu toata lumea fumeaza din frica. Dar am vorbit cu multi care mi-au confirmat ca, atunci când se gândesc ca o sa facă cancer la plămâni, sau se trezesc noaptea cu gândul asta, in secunda următoare… isi aprind o țigară.

Să ne recuperăm viaţa aruncată la coș
17 februarie 2019 – 15:17 | Comentariile sunt închise pentru Să ne recuperăm viaţa aruncată la coș
Să ne recuperăm viaţa aruncată la coș

Avem toţi gânduri care ne trec prin minte, formulări reușite sau foarte frumoase, dar pe care nu avem timp să le notăm. Idei de proiecte pe care le-am putea lansa, dar amânăm și… se pierd. …

Există un CV şi pentru inimă
12 februarie 2019 – 23:39 | Comentariile sunt închise pentru Există un CV şi pentru inimă

Discutam cu una dintre cumnatele mele, care pregătea o prezentare pentru nişte cercetaşi despre ce înseamnă un cuplu şi o familie, şi despre faptul că trebuie să te pregăteşti pentru treaba asta “delicată (cum spune …

“Inconştientul academic”, partea nevăzută a unui examen dificil
3 februarie 2019 – 18:42 | Comentariile sunt închise pentru “Inconştientul academic”, partea nevăzută a unui examen dificil
“Inconştientul academic”, partea nevăzută a unui examen dificil

Orice examen e un test, şi deci presupune o trecere, o iniţiere. (Asta dacă îţi pasă cât de cât de acel examen).
Ei bine sunt două categorii de examene: cele normale, şi apoi cele care ne …

Gelozia în dragoste se vindecă printr-o călătorie spre frumuseţe
2 februarie 2019 – 13:14 | Comentariile sunt închise pentru Gelozia în dragoste se vindecă printr-o călătorie spre frumuseţe
Gelozia în dragoste se vindecă printr-o călătorie spre frumuseţe

Când tipa pe care tu o iubeşti e cu altul. Sau tipul pe care îl iubeşti e cu alta. Sinistră situaţie, exprimată foarte bine de strofa a doua din melodia Baby a lui Iris, «un …

Zăpada – o lecţie de umilinţă
22 ianuarie 2019 – 11:17 | Comentariile sunt închise pentru Zăpada – o lecţie de umilinţă

Mergeam pe stradă, a doua zi de ninsoare. Îmi place zăpada la nebunie! Totuşi, mi-a trecut un Flash prin minte: “aş vrea să dau zăpada asta înapoi în timp. Cine a programat-o? De ce nu …

Partea bună a greşelilor din trecut
17 ianuarie 2019 – 23:15 | Comentariile sunt închise pentru Partea bună a greşelilor din trecut

Ne gândim adesea că greşelile din trecut sunt un fel de rateu complet, un „nimic bun” şi un „rău total”, ceva iremediabil trist. (În acest articol mă refer mai degrabă la percepţia proprie despre greşeli …