Rucsacul din spate şi rucsacul din inimă. Sau de ce nu mai fug cu copiii la şcoală
Am intrat şi eu de câţiva ani în meseria de părinte, care azi înseamnă să citeşti neremunerat vreo 2 sau 3 ore pe zi mesaje grupurilor de părinţi şi să parchezi complet enervat cu un copil abia sculat din somn pe care mai mult îl cară rucsacul decât cară el rucsacul. Alergare mai al...
Citeşte mai mult
La ce facultate să mă înscriu? Regula „ușilor deschise”
Dacă ai de ales, înseamnă că nu e vorba de medicină, balet sau arhitectură. Ai de ales de obicei în zona de socio-uman. Iar acolo nu există de fapt o alegere „bună”. Trebuie făcută o alegere, undeva în zona în care ai abilități, dar nu e cazul să te stresezi – că va fi alegere...
Citeşte mai mult
Acel moment în care ai terminat facultatea, e vară şi te întorci încet spre casă
Azi ai terminat facultatea, ţi-ai văzut numele cu nota, ai sorbit toate bârfele care se puteau prinde prin curtea facultăţii. Şi acum te întorci, încet, spre casă. Te bucuri de fiecare pas, de fiecare copac atât de bine cunoscut, de fiecare trecere de pietoni pe care ai alergat de atâtea ...
Citeşte mai mult
Cum a scris fetiţa mea de un an un doctorat despre Zygmunt Bauman
Eram la final de doctorat, de fapt era anul 4 adică anul de graţie. 27 aprilie 2016. Într-o lună trebuia să predau teza despre epistemologia metaforelor globalizării la Zygmunt Bauman. Si mi-am dat seama cu oroare că nu găsisem chestia care să facă teza. Aveam referatele, capitole de teori...
Citeşte mai mult
Ce facem cu profii care cer primul capitol din licenţă în decembrie
Sunt un număr de profesori care cer un prim capitol prin luna decembrie, în scrierea licenţei. Nu vreau să critic direct pe unii sau alţii. Probabil sunt mai multe explicaţii pentru asta. Un profesor poate lua mulţi studenţi, nu le cunoaşte nivelul, vrea să vadă ceva concret după un timp...
Citeşte mai mult
Rucsacul din spate şi rucsacul din inimă. Sau de ce nu mai fug cu copiii la şcoală
Am intrat şi eu de câţiva ani în meseria de părinte, care azi înseamnă să citeşti neremunerat vreo 2 sau 3 ore pe zi mesaje grupurilor de părinţi şi să parchezi complet enervat cu un copil abia sculat din somn pe care mai mult îl cară rucsacul decât cară el rucsacul. Alergare mai al...
Citeşte mai mult
La ce facultate să mă înscriu? Regula „ușilor deschise”
Dacă ai de ales, înseamnă că nu e vorba de medicină, balet sau arhitectură. Ai de ales de obicei în zona de socio-uman. Iar acolo nu există de fapt o alegere „bună”. Trebuie făcută o alegere, undeva în zona în care ai abilități, dar nu e cazul să te stresezi – că va fi alegere...
Citeşte mai mult
Cea mai bună vacanță nu costă nimic. Despre minunata lună august
Multe din joburile sau schimbările de rută din viața mea s-au făcut vara, de obicei în luna august. Secretariatele sunt goale, străzile sunt goale, și doar cei care iau deciziile importante mai sunt prin birouri, în cămașă cu mânecă scurtă. Dacă ai noroc, poți avea o discuție mai re...
Citeşte mai mult
Acel moment în care ai terminat facultatea, e vară şi te întorci încet spre casă
Azi ai terminat facultatea, ţi-ai văzut numele cu nota, ai sorbit toate bârfele care se puteau prinde prin curtea facultăţii. Şi acum te întorci, încet, spre casă. Te bucuri de fiecare pas, de fiecare copac atât de bine cunoscut, de fiecare trecere de pietoni pe care ai alergat de atâtea ...
Citeşte mai mult
Despre obligaţia de a fi fericit şi cum am uitat asta
Am fost câteva zile în Franţa, şi orice astfel de ieşire din cadrul normal te ajută să-ţi vezi un pic altfel viaţa. Mă plimbam pe străzile liniştite din oraşul Caen din Normandie iar la un colţ de stradă mi-am dat seama de o treabă îngrijorătoare. As putea zice că am uitat să fiu...
Citeşte mai mult
A fost o seară, a fost o dimineață. Eseu despre sensul pierdut al nopții
În ultimii ani mi-a apărut tot mai clar că totul în viaţa noastră şi în civilizaţia noastră se poate înţelege, şi apoi schimba în bine, dacă privim un lucru aparent foarte simplu: modul în care vedem ordinea unei zile, de la noapte spre zi, sau de la zi spre noapte. Si tot în aceast...
Citeşte mai mult
O poveste din Cluj despre o statuie de Romulus Ladea (II): ceva ce doar împăratul Solomon ar putea rezolva
Am scris acum o luna un eseu despre grupul statuar al lui Romulus Ladea din faţa UBB, alături de alţii care au scris şi ei. Am urmărit apoi dezbateri pe această temă. Toate reacţiile din ultimele zile au venit imediat după anunţarea în luna februarie a proiectului unui alt soclu pentru ac...
Citeşte mai mult
Bruce Willis şi Die Hard: Unele lucruri le rezolvă doar oamenii obosiţi
Matt Farrell: Do we have anything, like, resembling a plan, or anything? John McClane: Find Lucy, kill everybody else. Matt Farrell: I mean, more like a plan, like, a way to do that. Pe Bruce Willis îl iubeşti sau îl ignori, nu pare a mai fi ceva de adăugat. Sigur, există şi cei care spun [&he...
Citeşte mai mult
De ce nu vreau să ratez dezastrul care vine
Pandemia a venit ca o primă plagă peste o aparentă normalitate, dar după ce ne-am dezmeticit puţin au mai venit vreo două-trei plăgi peste noi, şi nu au trecut încă. Totuşi pandemia pusă toată la pachet se rezumă de fapt la nişte lecţii de luat, pe care eu le-am ratat complet. De dat...
Citeşte mai mult
Cum a scris fetiţa mea de un an un doctorat despre Zygmunt Bauman
Eram la final de doctorat, de fapt era anul 4 adică anul de graţie. 27 aprilie 2016. Într-o lună trebuia să predau teza despre epistemologia metaforelor globalizării la Zygmunt Bauman. Si mi-am dat seama cu oroare că nu găsisem chestia care să facă teza. Aveam referatele, capitole de teori...
Citeşte mai mult
1 2 3 38
© Copyright Orasul Albastru 2015