“Lumina străluceşte în întuneric"

Din liturghia de Crăciun: “Lumina străluceşte în întuneric, iar întunericul nu a cuprins-o” (In, 1). O imagine şocantă: de obicei când zici lumină te gândeşti la o lumânare în mijlocul întunericului. De fapt se pare că lucrurile sunt invers: sunt câteva zone de întuneric, iar ansamblul este lumina. Dacă încerci să te gândeşti la ce înseamnă acest citat, se poate să vezi de exemplu că momentele de tristeţe sau singurătate sunt ca nişte lumânări “de întuneric” care pâlpâine din când în când, ici şi colo, dar ansamblul e lumina, prietenia, bucuria de a trăi.