A dărâma sau a construi? Criză sufletească vs. dezvoltare personală

Sunt două mari mari etape în viaţă în care ai nevoie de lucrare sufletească și de psihologie, care nu trebuie confundate: criza sufletească și dezvoltarea personală.

Dezvoltarea personală, frumosă și utilă, e bună pentru când știi „ce, cum, și înspre ce trebuie” să dezvolţi. Ai ales în linii mari cine ești, îţi rămâne să te dezvolţi.

Criza sufletează e un proces invers: totul e rupt sau blocat în mine. Degeaba merg să discut cu alţii, acum trebuie să discut cu mine. Trebuie să găsesc ce e autentic în mine, iar apoi o să iau și de la alţii.

Din păcate, sunt oameni care își părăsesc jobul sau partenerul, trec printr-o mare criză, și merg la ateliere de... dezvoltare personală. Asta nu face decât să amâne sau să agraveze rezolvarea crizei. Atunci când ești în criză nu dezvolţi, din contră: distrugi, dărâmi, schimbi, ca să găsești locul de unde vei putea să dezvolţi bine și frumos planta bună în pământul bun al vieţii tale.

Mai mult, în acele momente ne uităm la oameni care și-au depășit criza și acum se dezvoltă, sunt creativi, văd oameni, ies la bere, își aranjează casa, mii de chestii pe care le dorești când ești în criză, dar e bine să nu te uiţi la ele: mai mult dte încurcă. Acolo vorbim despre roade și despre primăvară, iar tu ești la stadiul de grăunte care trebuie aruncat în pământ, la stadiul de tulpină, de necesară singurătate.

E momentul în care nu mai fugi lângă ceilalţi pentru a te consola: trebuie să afli exact ce lipsea, de ce nu a mers. Iar asta nu se poate face uitându-te la alţii, e momentul să te uiţi la tine.

Logica, psihologia, stilul de viaţă, atmosfera, totul e complet diferit între aceste două etape - dezvoltare sau criză.

Cum spune Biblia, e un timp pentru a sădi și un timp pentru a culege. Un timp pentru a demola, și un timp pentru a construi. Tu ești în perioada de demolare, de zugrăvire, în care dai totul jos, cu praf, cu cărămizi, cu jeg și uneori chiar cu transpiraţie și sânge. Că apoi vei aduce un maestru de decoraţiuni interioare, că vei pune spoturi și lumânări, asta da, dar „nu încă”.

De fapt, trebuie făcută o diferenţă simplă între dezvoltare personală și „rezolvare personală” - și fiecare să înţeleagă foarte bine etapa în care se află. Nu am nimic cu atelierele de dezvoltare personală, dar uneori promit prea mult, sau iau pe oricine vine. Iar apoi, invers, sunt ateliere de dezvoltare personală care sunt de fapt ateliere de restructurare personală, de rezolvare personală, de fapt de terapie: nu sunt neapărat utile pentru cei care vor doar dezvoltare personală.

La nivel de suflet, nu există lucruri neutre: totul te ajută (e potrivit) sau totul te încurcă (e nepotrivit). O criză sufletească, mai ales, înseamnă că totul a fost nepotrivit, undeva, ani de zile. Acum, trebuie regăsit ce e potrivit pentru tine. Atât.

Doar apoi, vei merge mai sus, spre ce e frumos pentru tine. După ce vei fi reînvăţat să mergi. Cum spune filmul Matrix:

-          De ce mă dor ochii?

-          Pentru că nu i-ai folosit niciodată până acum.