Spiritualitate

Cuplu

Eseurile lui Ion

Vocaţie si misiune personala

Home » Spiritualitate

A New Hope

Submitted by on 28 octombrie 2012 – 1:02No Comment
A New Hope

Un mic articol despre speranţă.

Există un fel de „Trend mental”, care apare în filme ca Instinct, Fight Club, chiar și Star Wars primul film din 1977, dar și în multe altele, de la Ghost Dog, Matrix 1 până la Pushing Tin. Pe scurt, mișcarea mentală despre care e vorba se numește, simplu, în filme sau la o bere, „Let Go”, „Loose Your Control”.

Chiar dacă există mai multe versiuni și mai multe scene,  – cea mai spectaculoasă fiind finalul din A New Hope din Star Wars, când Luke se deconectează de computer și apasă pe buton singur de capul lui –  ei bine miezul acestei mișcări mentale, dacă te uiţi atent, este o scenă în care personajul închide ochii.

Abandonează. Iese din ring, pierde partida. Nu mai face „faţă”, dacă te uiţi după legile jocului, meciului, filmului, după legile fizicii și ale oamenilor. Fie nu mai poate, fie nu mai vrea să poată.

Mă uit de ani de zile la aceste scene, se uită și alţii. Şi azi am văzut un film care m-a dus mult mai departe spre acest trend mental.

De fapt, secretul nu e să te uiţi. Secretul e să simţi. Ce anume? Păi, faptul că atunci când nu mai poţi, când închizi ochii – ochii care înseamnă corp, efort, transpiraţie, scop, urmărirea obiectivului, lupta puternică a vieţii zilnice, … în acea clipă se aprinde lumina Spiritului tău.

Secretul, lumina dincolo de iris, diferită pentru fiecare.

Ceea ce te face capabil să mergi prin întuneric, locuri necunoscute, beznă și noapte, pentru că în tine ai o speranţă, o lumină a ta care e aceeași fie că e lumină fie că e întuneric în jurul tău.

De fapt, asta e si definiţia speranţei, nu? Un secret pe care doar tu îl vezi. Dar, trebuia să închizi ochii, ecranul spre „ce se vede”, ca să apară lumina: ceea ce nu se vede, dar e temelia pentru tot ce se vede.

Dar nu e destul să închizi ochii cei cu pupile. Pentru fiecare dintre noi e un moment, ziua, clipa, ora în care Lumina care nu se vede cu ochii apare, ca o scânteie mai mică dar mai luminoasă decât tot universul, peste pleoapele care s-au lăsat în jos de prea multe ori.


Comments are closed.