Spiritualitate

Cuplu

Eseurile lui Ion

Vocaţie si misiune personala

Home » Eseurile lui Ion, Vocaţie si misiune personala

Adevăratul curaj

Submitted by on 24 august 2015 – 13:30No Comment
Adevăratul curaj

Adevăratul curaj se naşte după ce renunţi să te mai compari cu alţii. Cu reuşitele sau eşecurile lor, sau ale tale. Curajul în stadiul pur, curajul personal, nu poate să se nască decât din propria situaţie, propriul eşec sau propriile neputinţe, ca o legătură vie cu propriile scopuri, oricât de înalte şi imposibile. Nu scopurile sunt înalte, ci curajul nu a crescut încă destul de mare.  

Curajul care tocmai se naşte e ca o minune, şi nimeni nu poate induce o minune prin contagiune. Uneori o poate pregăti, prin sfaturi şi exemple, dar nimeni nu poate prevedea concret momentul, forma şi sunetul unui curaj care vine ca o minune în viaţa cuiva. Tocmai, pentru că este o răsturnare de situaţie şi nu o discuţie. Cumva, curajul e realitatea concretă a unei vieţi care se pierdea în detalii şi analize medical-sufleteşti.

“Le courage eclaire”, spunea Monseniorul Ghika. Curajul luminează, arată calea. Ceea ce ne arată că adevăratul curaj, cel care vine nesperat şi mai puternic decât slăbiciunile trecute, nu e doar curajul de a putea să faci ceea ce ştii deja că trebuie să faci. Nu, e un curaj mai larg, mai intens, un curaj creativ. E acel tip de curaj care îţi arată calea.

A avea curaj, în momentul decisiv al unei vieţi, nu e deci o problemă de muşchi. A-mi încorda muşchii nu îmi arată calea. Adevăratul curaj e pur şi simplu o decizie, nesperată, în stadiul pur, de a porni la drum. O decizie atât de puternică încât are în ea şi degajarea de energie pentru a porni, şi lumina necesară pentru a lumina calea.

Aşa apar deciziile fondatoare, care schimbă vieţi. Le aşteptăm ani de zile, căutăm să ne facem curaj pentru a începe un drum sau altul. Dar, trăim încă schizofrenic.

Adevăratul curaj e doar semnul că e momentul pentru o schimbare care conţine în ea şi declicul de a pleca, şi drumul întreg, şi puterea de a îl parcurge.

Asta pentru că adevăratul curaj e momentul în care descoperi puterea adevărului. Adevărul interior al unei vieţi, atunci când este atins, ca o frontieră fragilă şi parcă invizibilă, declanşează înspre viitor lumină, putere, şi energie. Te propulsează spre viitorul de construit al vieţii tale, într-o stare de dinamică pe care o aşteptai poate de ani de zile. Doar că încercai să o construieşti din bucăţi: curajul pe de o parte, vizualizarea scopului pe de altă parte, etc. toate astea sunt bune dar după ce a început drumul cel bun.

Iar drumul cel bun are totul la pachet, pentru că este o nouă viaţă.   

Iată de ce adevăratul curaj apare după ce ai căutat drumul tău, ai renunţat să te compari, te accepţi cum eşti, şi aştepţi clipa în care adevărul vieţii tale, misiunea ta, drumul tău bun, va deveni ceva evident. Ceva de care te separă doar o pleoapă. Iar după ce se ridică pleoapa de pe ce trebuie să vezi, în mod firesc vezi departe, vrei să mergi departe, şi nu mai aştepţi nici o clipă pentru a porni şi a parcurge drumul.  

Comments are closed.