Amprenta vieții (3)

Privite de pe alte galaxii, vieţile noastre sunt, în întregime, mai mici decât urma unei stele căzătoare: sunt o simplă amprentă amestecată printre milioane de alte amprente.
Totuşi, fiecare secundă de aici de jos şi cel mai mic gest ne reprezintă: felul în care lăsăm cafeaua dimineaţa pe masă este, de multe ori, felul în care rămânem în amintirea oamenilor.
Aşa că, deşi viaţa e o fracţiune de secundă într-un imens haos, sau poate tocmai de aceea, fiecare gest contează şi rămâne în memorie, ca o amprentă, uneori pentru restul istoriei.
Am citit aceeași logică la Galaction, în „La răspântie de veacuri”; Galaction cita la rândul lui pe un scriitor, prin vocea unuia din personajele cărții.
Logica era ceva de genul:
Infinitul e o enormitate
Viața ta e scurtă
Dar, printr-o anumită scară, viața însăși, oricât de lungă sau scurtă ar fi ea, e, prin ea însăși, un mini-infinit. 🙂
Mi-a plăcut logica.