Animalele sunt inutile?

Marii filosofi spun că animalele nu au gândire, nu au conștiinţă, altmineri ar avea cuvinte ca să ne spună ce gândesc. Deci, nu are rost să ne pierdem vremea cu un câine. Bun.

Dar tot marii filosofi, ba chiar bunicii lor care sunt teologii, spun că cel mai mare lucru în viaţa asta nu e mintea ci inima, dragostea, atașamentul. Sentimentul de a fi părtaș, a nu fi singur. E important să ai lângă tine pe cineva care se bucură ca te vede, chiar dacă nu spune nimic te recunoaște, e mulţumit să fie lângă tine iar tu ești mulţumit că nu ești singur. Asta e esentialul, deci teologic vorbind câinii pot fi pentru cineva mai importanţi decât un umanoid plin de sine, arogant și cinic care nu te bagă în seamă sau te mai și lovește într-un fel sau altul.

Faptul că animalele au și ele loc lângă noi nu o spunea doar Francisc din Assisi care vorbea cu păsările, lupii și alte animale, dar o spunea de exemplu și Joseph Ratzinger, Papa Benedict XVI, într-un articol unde explica faptul că "Francisc din Assisi, care predica păsărelelor, a înteles corect cuvântul Evangheliei "mergeţi și predicaţi la toata creatura".