Când sunt slab, atunci sunt puternic

E alt citat binecunoscut din Apostolul Pavel. Sigur, se aplică la probleme de relaţie du divinitatea, dar se poate să fie un principiu de funcţionare spirituală pentru noi toţi. Să mă explic.

Vedem adesea sentimentul că „sunt slab” în sensul că „nu pot face ceva”. Nu pot să fiu eficient, să fac un proiect, să scap de un obicei prost, sa vorbesc bine în public, etc. Nu reușesc să fac o acţiune. Dar poate că slăbiciunea e și ceva ce „sunt”, nu doar ce fac: sunt slab. Oare?

Ipoteza mea e că ar trebui să presupunem că suntem puternici. Şi chiar suntem, mulţi dintre noi. Ştim bine că dacă sau atunci când vrem, dacă ne presează o predare, dacă ne motivează dragostea sau banii, atunci devenim puternici. De multe ori, eu cred că suntem.

Dar cineva care e puternic nu doar că poate face ce trebuie sa facă, dar și în restul lucrurilor, în fiecare secundă, acţionează cu intensitate. Dacă are coșmare și angoase, sunt puternice, dacă are îndoieli, sunt puternice, dacă are crize de identitate, panică, sau pur și simplu se stresează pentru o întârziere sau un cuvânt nepotrivit, consumul e puternic.

Deci, cineva care e puternic consumă foarte, foarte multe resurse. Care, se știe, ca energie și timp, sunt limitate. De fapt, cineva care e puternic, deseori devine nu slab, ci „slăbit”, odată ce viaţa acumulează situaţii concrete sau spirituale la care acea persoană reacţionează cu putere, intensitate, zel, pasiune, devotament sau implicare excesivă.

Şi atunci înţeleg citatul, „dacă sunt slab, devin puternic”. Pentru că resursele mele de putere se restrâng la un singur lucru, cel pe care mă concentrez. Nu mă mai consum la gradul meu obișnuit de consum pe alte sectoare de viaţă, pe alte impresii, gânduri și sensibilităţi.

E un paradox doar aparent: puterea, dacă există, odată ce e dozată nepotrivit, poate face mai mult rău decât bine. De aceea se spune „ia-o mai ușor”. Într-o acţiune mai slabă poţi să păstrezi frecvenţa de „putere” doar în sectorul unde e nevoie, ca un laser: în rest, totul e slăbit ca un lanţ de bicicletă: iar apoi schimbi iar unda unde trebuie să fii puternic, iar lanţul se slăbește pe alte sectoare.

E al doilea ajutor al faptului de a fi slab: poţi să schimbi frecvenţa, mereu, să fii slab pentru a fi puternic. Mereu altundeva, acolo unde e cazul, acolo unde alţii nu se așteaptă, acolo unde merită.

În rest, ești puternic așa cum ești, fără să faci ceva anume. Stai și aștepţi, și știi bine când va trebui să intervii, nu e asta adevărata putere?