Cardul vieţii

1. Viaţa trece: poate că îmbătrânesc sau nu mi-am găsit încă soţie sau rost în viaţă. Caut ceva, să mă realizez într-un fel sau altul. Eu, oricine, fiecare dintre noi.

2. Şi atunci, când văd pe cineva care scrie într-o publicaţie, blog, chestii de suflet sau de meditaţie și dezvoltare personală, admir că mai există oameni care au timp să se ridice peste obligatii și trecerea timpului. De fapt, citind redescopăr în mine pe omul curajos care se ridică peste trecerea timpului de acţiune al vieţii, măcar 5 minute.

3. Dar, dacă citesc mai departe de primele 3 rânduri care se văd sub poză si de fapt omul bate apa în piuă, o „vrăjește” mai mult sau mai puţin cu talent, acele 5 minute in care am sperat în nemurirea sufletului și am descoperit nemurirea prostului sunt mai obositoare decât un an întreg de ne-citire, de ne-meditaţie, de ne-gândire. Mai bine mergeam intr-un club sau la mare, unde berea din mână nu e minciună.

4. Ce frumos ar fi deci dacă tot ce citim, oriunde citim, ne-ar duce spre îngeri, spre zone în care timpul nu se pierde. De fapt, ce frumos ar fi să știm fiecare dinainte activitatea și locul unde timpul nu ni se va retrage de pe cardul vieţii, ci din contră, ni se va încărca!