Facebook-ul e viu, nu e doar o aplicaţie. Mereu apare ceva, deci eşti mereu tentat să revii, după zece minute sau o oră, să vezi ce s-a mai întâmplat. Se zice că poate crea adicţie, eu cred că nu e chiar aşa serioasă problema. Mai degrabă e ceva normal – Facebook-ul are un circuit viu, dacă intri în el e normal să fii mereu conectat. Nu e ca şi cum devii dependent de un joc video, care îţi place, dar care e mereu la fel chiar dacă nu îl deschizi zece ore sau o zi.
Interesul pentru Facebook nu prea poate fi stopat, odată ce îi joci jocul. Soluţiile pentru a nu sta prea mult nu sunt deci foarte complicate, trebuie doar să foloseşti cu puţină cumințenie fluxul care creşte de la oră la alta.
Mai întâi, eu m-am luat după un om pe care îl admiram şi care îşi citea mailul de două ori pe zi – la ora 9 cred şi la ora 15. Deşi era un personaj important şi primea multe mailuri.
Apoi, pentru Facebook, mi se pare că esenţial e să renunţi la întrebarea periculoasă Ce s-a mai întâmplat pe Facebook? E întrebarea cea mai periculoasă, şi e miezul problemei.
Iar apoi, există un flux în timpul zilei, pe Facebook. Dacă te gândeşti la acel flux, e destul de simplu să găseşti nişte momente ale zilei importante.
1. Dimineaţa, după sculare, Facebook-ul e cea mai bună cafea. Şi tot atunci lansezi şi tu un text, o poză, un articol, în fluxul Facebook.
2. Apoi, undeva după masa de prânz. S-au adunat destule ca să mai intri. Şi asta e întrebarea bună: S-au adunat destule acolo aşa încât să merite să intru?
3. Apoi, sunt ocazii speciale, un supertext găsit, o super poză, momentul zilei în care chiar trebuie să lansezi ceva pe Facebook.
4. Seara, destul de târziu pentru ca majoritatea prietenilor să fie în drum spre culcare şi să recoltezi toată partea a doua a zilei de mesaje, like-uri şi evenimente.
Şi uite aşa, ies patru momente maxim în care intri pe Facebook. Părerea mea.