Cum scapi de gândurile nedorite? (3)

Întrebarea se referă probabil la tot ce nu putem controla – gânduri, imagini, dar şi sentimente.

Gândul nedorit mă deranjează – adevărata problemă începe însă odată ce încerc să scap de el. Gândurile nedorite trebuie mai degrabă evitate, lăsate să treacă, cu greutatea, apăsarea şi masivitatea lor. Ca pe nişte elefanţi: nu are rost să te lupţi cu un elefant, mai degrabă îl laşi să treacă discret pe lângă tine.

Problema gândurilor nedorite poate fi ilustrată prin scena din Inception: - Dacă îţi spun “Nu te gândi la elefanţi”, la ce ce gândeşti? - La elefanţi.

http://www.youtube.com/watch?v=5_GUH2f6sSY&feature=related

Scena din Inception e de fapt o aplicaţie a teoriei “White bears”, din teoria “suprimării gândurilor” sau încă din jocul The Game.

http://en.wikipedia.org/wiki/Thought_suppression

http://en.wikipedia.org/wiki/Ironic_process_theory

Avem deci o problema de tip 0/1, fie mă gândesc la elefanţi fie încerc să nu mă gândesc, eu tot la elefanţi mă gândesc. Cum am putea scăpa din această dilemă?

Reiau aici dar altfel tot teoria sistemică a lui Paul Watzlawick (articol). În acel articol vorbeam despre cum poţi să te auto-distrugi atunci când vrei să rezolvi o problemă, oricât de mică, printr-o metodă nepotrivită, sau când problema de fapt nu există. Partea a doua a teoriei, (partea “pozitivă” să zicem), ne spune că, atunci când aparent nu găsim o soluţie la o problemă, trebuie să lărgim perspectiva. Să găsim un punct de sprijin în afara sistemului care ne preocupă.

Acel punct exterior de sprijin, sau de interes, este ceea ce aş numi al treilea punct de interes. Uneori, de cele mai multe ori, un simplu detaliu. Al treilea detaliu.

De exemplu, discutam acum ceva ani cu studenţii despre aceste lucruri, iar afară ploua. Întrebarea – “Afară plouă?” (Răspuns ar fi Da sau Nu) un student zice “Nu, pentru că eu mă gândesc la găurile de aer dintre picături”. Avem aici un răpuns foarte bun pentru acest gen de problemă, foarte bun probabil şi pentru detectorul de minciuni – el a găsit un cod care îi permite să răspundă fără ezitare Nu la o întrebare la care ar fi trebit să răspundă Da – a ieşit din sistemul 0/1.

La fel când eşti în metrou sau troleu, şi cineva se uită mai mult decât trebuie, poate din greşeală, la tine. Sau tu la el. E înghesuială, nu ai cum să pleci, iar privirea lui şi a ta devine stresantă: fie că te uiţi, fie că nu, te preocupă acea privire. Cum scapi? Cauţi un al treilea detaliu: o idee ar fi să îţi alegi o culoare şi să o cauţi peste tot prin metrou, galben să zicem. Să te focusezi pe un al treilea detaliu, care te scoate din dualitatea deranjantă.

Dacă sunt gânduri emoţionale, fie gânduri după o despărţire, fie frica de avion sau de hoţi, fie trac sau altele de acest gen, e genul de elefant care, pe măsură ce îi dai atentie, creşte. Din ţânţar devine armăsar. Soluţia, ca în povestea lui Harap Alb, e să nu te uiţi în ochii lui. Să îti vezi de treaba ta.

“Treaba ta” nu înseamnă o activitate compulsivă – te apuci să fumezi, să bei, să rozi un creion sau să speli toate vasele din casă ca să uiţi de acel gând.

Prima parte din “treaba ta” e să deturnezi avionul minţii, sensul scenei, sensul situaţiei, sensul identităţii tale în situaţia respectivă. Al treilea detaliu despre care vorbeam mai sus nu e doar un al treilea detaliu, e un detaliu care deturnează tot sensul situaţiei respective: te focusezi pe adevărata ta treabă, cea care te motivează pe termen lung sau poate chiar pentru restul vieţii.

De exemplu, nu poţi să dormi şi vrei să scapi de gândul că nu o să poţi să dormi:  de fapt situaţia e alta, tu ai o treabă mai importantă care integrează somnul, anume vrei să ai un stil de viaţă sănătos, sau să ai un ten ok, iar pentru asta faci o grămada de chestii, “printre care” să dormi destul sau la ora potrivită.

Sau. ai gânduri negre: situaţia de fapt e alta: tocmai treci printr-un laborator personal, descoperi acum pe pielea ta că fiecare om are momente de disperare iar, apoi pentru cei dragi sau pentru copiii tăi, o să poţi fi un confident util şi avizat. O să te poţi folosi experienţa de acum pentru a da un sfat util la momentul potrivit.

Ţi-e frică să nu faci accidente când conduci? Îţi imaginezi că eşti la un antrenament de spioni: un spion trebuie să ştie să se descurce în orice situaţie, fie în maşină, fie pe jos. Sau, că într-o bună zi va trebui să duci pe cineva la spital, rapid şi fără ezitare: acum îţi faci doar antrenamentul.

Eşti timid? Te focuzezi pe faptul că celalţi au nevoie de tine sau că vrei să fii un om util altora – prin gesturi, cadouri, dar şi prin informaţii de care ceilalţi au nevoie, uneori urgentă, fără să conteze că tu eşti timid sau nu.

Ţi-e frică de faptul că vei fi concediat sau că vei da faliment? Te focusezi pe faptul că adevăratul job din zilele noastre este, tocmai, să continui să acţionezi deşi eşti conştient că trăieşti în condiţii de risc.Camca un alpinist, care nu are frică de înălţime, pas după pas merge mai departe, deşi în orice clipă are sub el o prăpastie financiară în care poate să cadă - la orice accident de maşină, de cont greşit sau de sănătate. De fapt, eşti conştient că adevărata performanţă de astăzi e mentală, oarecum aşa cum spunea un călugăr, “Ţine-ţi mintea in iad şi nu deznădăjdui”.

Sunt multe alte exemple, poate că acest articol va continua cu exemple sau sugestii.

Oricum, răspunsul la întrebarea cu elefanţii din Inception e tot într-un film: “poţi să plimbi un elefant într-o sală plină de oameni doar dacă ştii să deturnezi atenţia” (Sword Fish http://www.hark.com/clips/kgckmjnlgs-have-you-ever-heard-of-harry-houdini). Aplicat la acest articol, citatul îmi spune că dacă ştiu să îmi deturnez mie însumi atenţia, sunt liniştit chiar dacă alături de mine se plimbă un ditamai elefantul.

Dar atenţia nu trebuie “doar” deturnată, ci, ca în Inception, orientată spre ceva care oferă “True inspiration”. “Inception”. Ceva nou şi important în viaţa ta.

Altfel, spus, trebuie să înveţi să fii creativ. De fapt, efortul de a suprima gândurile negative ne consumă bună parte din energie sau chiar toată energia, rămânem blocaţi pe o atitudine de defensivă sau supravieţuire mentală. Nu mai avem resurse pentru a ridica ceva nou pe lume, pentru a fi creativi şi imaginativi.

Totuşi, asta e direcţia: “treaba” bună a vieţii tale, o treabă creativă sau motivantă, îţi dă puterea să laşi în spate gândurile negative, să te strecori printre ele ca printre picioarele unui elefant care te poate distruge dacă stai pe loc şi aştepţi, dar care nu vede niciodată pe unde ai fugit odată ce ai învăţat să îl cunoşti şi… să îl păcăleşti.

NB. Mai simplu spus, gândurile nedorite ne preocupă, sunt o preocupare: apar atâta timp cât nu avem o ocupaţie - ocupare sută la sută pasionantă şi motivantă. “Ocuparea” exclude preocuparea.