Spiritualitate

Cuplu

Eseurile lui Ion

Vocaţie si misiune personala

Home » Eseurile lui Ion

Sa intoarcem armele

Submitted by on 8 februarie 2017 – 22:09No Comment

dreeSenzaţia asta am avut-o mai puternic decât niciodată într-o seară, la zilele cetăţii Făgărașului, la focul de artificii. Un foc de artificii excelent, peste cetate, cu muzică de Pink Floyd pretutindeni printre exploziile de lumină.

Senzaţia era că avem tehnologie mai puternică decât în mii și mii de ani, și nu doar tehnologie, care poate că a mai existat în alte civilizaţii, avem ceva unic: reţele, conectare, strategii și manageri și șefi de stat care pot pune cap la cap o lume mai bună. Şi totuși oamenii mor de foame cam peste tot, nu doar în Africa, iar cei care nu mor de foame sunt în mare parte nefericiţi de ceea ce fac. Avem mii de cărţi și filme și mărturii despre relaţiile de cuplu, și totuși mulţi divorţează după zece ani de relaţie de toată jena, în așa măsură încât nici nu au curajul să povestească nivelul zero de „civilizaţie relaţională” prin care au trecut. Sau, la unul din targurile Gaudeamus, un domn prieten mai original s-a dus la Dl. Liiceanu și l-a întrebat direct: „Maestre, cum se face că avem atâtea cărţi excelente și avem conducători așa proști?”

Avem deci o mașinărie imensă care ar putea face bine, eu nu zic că face rău dar una peste alta nu face nici 30 la sută din binele pe care l-ar putea face. Mai ales tehnologia mă miră, dar și cunoștinţele, puterea de a schimba lucruri și oameni, avem de toate dar parcă tot mai mult nu avem nimic. Construim birouri frumoase în care din prima zi toţi angajaţii ies pe terasă să fumeze, tot la zece minute, pentru că ce se întâmplă înauntru e mai stresant ca un adevărat război în Vietnam. Şi nu e o metaforă forţată de mine, unul din marii sociologi actuali, Richard Sennett, are un capitol despre niște șefi IBM care fac un bilanţ al vieţii lor, la o cafea, și unul din ei spune așa: „Când eram în războiul din Coreea, am crezut că am ajuns la fundul a ce poate fi mai rău. Dar „IBM was worst”.

Soluţia cu siguranţă nu poate fi decât extrem de simplă. Ea ar fi tot undeva la americani, în filmul Independence Day, când sefii de stat analizează una din navele extraterestre, cu o forţă imensă, mult peste puterile lor de contra-atac. Şi vine cercetătorul deștept al filmului, face un experiment cu o cutie de Coca Cola și arată că tocmai această forţă ar putea fi deturnată și folosită în sens invers. Cam la fel ca în Aikido.

Dar trebuie să „întorcem armele”. Să folosim de azi tehnologia, relaţiile, cunoștinţele imense la care avem acces mai mult pentru a face bine decât rău. Mă repet, nu e vorba neapărat că facem rău sau că cineva anume face rău, mai degrabă e vorba că nu facem binele imens pe care l-am putea face, e vorba de a lăsa lucrurile în ignoranţă, a nu interveni, a nu ne implica, a trece cu vederea. Scanăm video orice prost care trece pe stradă sau intră în magazin, dar nimeni nu scanează cu aceeași tehnologie săraci în situaţie limită, ca să intervină atunci când e prea frig, prea foame, prea greu. Filmăm la știri accidente și crize, dar de ani de zile media nu arată decât ca o excepţie oameni fericiţi, oameni liniștiţi, oameni care au reușit să realizeze ceva frumos – oameni peste care dai la orice colţ de bar sau de internet, oameni care sunt peste tot dar care sunt invizibili.   

Armele se pot întoarce, nu doar de la cei de sus dar și de la cei de jos, de la fiecare. Poţi folosi telefonul și mailul pentru a da o informaţie utilă, o veste bună. Facebook-ul însuși, în loc să pui ultima poză cu cascada Niagara, poţi „scăpa” spre ceilalţi ceva util, ceva nou, ceva care ajută. E vorba doar de o rotaţie de câteva grade în mașinăria de tehnologie-network, poate chiar un grad, de la ignoranţa celui de lângă tine care are nevoie spre atenţia la cel de lângă tine, pentru ca întreaga mașinărie să dea niște rezultate fabuloase.

Şi nu e nevoie să fii creștin, boy-scout sau educat în asistenţă socială. Mișcarea de dezvoltare a tehnologiei, de la sine, se poate adapta la ajutorul dat oamenilor, pentru că se știe că tehnologia se adaptează la utilizator.

În plus, sunt mulţi filosofi care spun “știinţa și tehnologia s-au dezvoltat mult prea mult, iar sufletul a rămas în urmă”. Nu cred, nu e nevoie să aștepţi zece ani de cursuri de filosofie morală ca să folosești tot cei ai tehnic pentru a face bine, trebuie doar să dai un impuls. Poate imperceptibil, dar dacă fiecare dă acest impuls, tocmai tehnologia va reuni efectul total al impulsurilor. Un impuls nou, un telefon dat unui prieten cu care nu ai mai vorbit de mult, și din inima tehnologiei lucrurile o vor lua spre bine.

E simplu deci, nu trebuie să ai un mare plan, de genul „mă duc în bar și jumătate din timpul meu mă voi ocupa de alţii”. E vorba doar de un impuls, impuls lângă impuls, care poate face trecerea pe nesimţite de la ruina socială la bunăstarea socială.

Cine va da startul unor impulsuri care se însumează și nu rămân singuratice? Sunt prea mic să știu asta, ar trebui cineva foarte cunoscut, dar mai degrabă va fi cu siguranţă un moment în care exemplul celor care dau singuri impulsul va crea un efect de bulgăre de zăpadă. Dacă pentru unii par mult prea optimist, în orice caz nu e imposibil ce zic eu aici.

Comments are closed.