Spiritualitate

Cuplu

Eseurile lui Ion

Vocaţie si misiune personala

Home » Eseurile lui Ion

Curăţenia de primăvară

Submitted by on 6 martie 2016 – 21:26No Comment
Curăţenia de primăvară

Zicea cineva că ne pregătim ani de zile să avem o casă frumoasă, iar când e gata gata suntem deja bătrâni.
Da, am văzut atâtea cazuri de oameni deja îmbătrâniţi, şi mândri – degeaba – de casa lor cu materiale din Italia sau mai ştiu eu de unde.
Sau mai rău, casa era frumoasă dar soţia… murise de boală (nu ştiu care e motivul, eram doar în vizită) dar zic că era tristă acum perfecţiunea casei, cu peşti în acvariu şi spoturi în bucătărie, cu oale de toate mărimile şi tot mărog tot, tot, tot, iar cel rămas în casă era la o destăinuire la un pahar din cea mai bună palincă din oraş, singur cu noi invitaţii.
Una peste alta, poate că ar trebui să învățăm să ne rezervăm începând de azi o cameră specială, măcar un metru cub din casă, inima casei, care va fi un loc mereu murdar, nespălat, cu un casetofon vechi agăţat pe un scaun vechi, acolo unde vom fi mereu pregătiţi pentru… a sta naibii jos o clipă cu iubita sau cu cei dragi. Locul “rezervat pentru inimă”.
Mai bine: poate că ar trebui să ne vizualizăm pe noi înşine ca invitaţi permanenţi în propria casă. Curată, sau nu, gata, sau nu, e doar un hotel sau o cameră de oaspeţi. Sau o pensiune. Atât.
Casa nu e a noastră, iar noi, suntem invitaţii. Pentru o lună, sau un an, sau o viață.
Atunci se schimbă sensul poveştii, se face brusc lumină.
Centrul de greutate se mută pe noi, cei care locuim ca invitați.
Lucrurile înconjurătoare parcă devin mai uşoare.
Încercările vieţii trec mai uşor pe gât.
Viitorul se vede mai uşor pe fereastră.
Prietenia mai ales, dragostea şi gândul la celălalt se scutură de praf.
Până la urmă, asta e definiţia unei case, nu? Locul unde inima respiră.
Cine a zis vreodată că ea ar fi mai mult era un om bătrân şi trist şi fără prieteni.

 

Comments are closed.