Falsul « individualism » al oamenilor

Lumea de azi, aparent individualistă, e de fapt o lume in care trebuie să mergi până la capăt. De fapt asta acuză cei care tot se bâlbâie vorbind de individualism, e vorba că trebuie să te implici total într-o firmă, să te implici total când muncesti, când mergi pe stradă si mai ales când iţi defineşti o prioritate sau când iţi defineşti identitatea.

Perfecţiunea şi absolutul implicării pe care le cere fiecare fir de viaţă au ca şi consecinţă un exclusivism dus la extrem.

De fapt asta e problema: se acuză faptul că un om este atât de preocupat de o muncă încât nu îl mai interesează altceva. Nu ne deranjează faptul că vrea bani, nici faptul că îi place să muncească, ci faptul că munca sau preocuparea respectiva îl rupe de tot restul, îl închide într-un spaţiu activ în care toate obiectele şi persoanele întâlnite sunt peisaje într-un decor.

Toate astea sunt mai mult riscuri decât o vină a oamenilor.