Femeile pioase sunt „sexy”

In vremurile  în care îmi căutam și eu o prietenă, mi se părea uneori că o tipă care merge la biserică și se roagă are ceva special, ceva mai rar de găsit. De ce oare?

Aș spune că cineva care se roagă, fie la biserică așa cum știm noi creștinii, fie prin altă formă de meditaţie, are o „grădină secretă” a lui. În unele momente, într-o anumită zonă a vieţii, e doar el cu Dumnezeu. Şi atunci acea persoană devine mai atractivă decât altele, are ceva special care te pune pe gânduri, odată ce te-ai săturat să flirtezi seara prin cluburi și vrei ceva și pentru a doua zi... la prânz.

De fapt, observaţia mea privește tot ce vor femeile dar și bărbaţii în așa-zisa „ironie postmodernă”: se oferă, intră în relaţie, dar... mereu cu o virgulă. Vor să își păstreze ceva care îi fac diferiţi, originali, să nu ofere tot. Până la urmă e logic, Aristotel spune că o relaţie există dacă ai 1. ceva al tău, și apoi 2. ceva care intră în relaţie. Dacă oferi tot, mai precis nu ai ceva al tău, în scurt timp admiraţia și respectul dispar, și rămâi la stadiul de marketing de vitrină, cine arată mai bine... dar „fără nume”.

Şi din această nevoie de ironie postmodernă foarte firească putem ajunge la personaje așa cum le descrie filosoful Gilles Lipovetsky în „a treia femeie” din istorie, care este „ironică, sofisticată, independentă”. Sau putem ajunge la scenariile din filmul Closer, care se bazează pe încredere de fapt: „poţi să ai încredere în mine, care acum te iubesc, deși am avut o istorie și cu alţii, deși istoria mea este, cum scrie în Facebook, complicated”?

Iar finalul observaţiei mele este că o femeie care se roagă, sau are o viaţă de meditaţie, are pentru ea ceva mult mai mult și mult mai sigur decât orice artificiu de diferenţiere stil postmodern. Are grădina ei secretă, care nu mai trebuie dovedită - prin haine, melodii originale ascultate seara, sau hobby-uri care mai de care mai exotice, și nu mai are nevoie de alte mecanisme de respingere care să îi protejeze o grădină secretă. Are tot ce îi trebuie pentru a interesa un bărbat pe termen lung.

Ideea, simplu spusă aici la ora 23 seara, și care poate fi dezvoltată, e că religia poate fi și un branding personal mult mai bine și mai clar definit decât orice altă strategie de branding personal. Mai ales pentru că este o strategie „101” la sută sinceră, iar treaba asta este, cu tot respectul, ceva foarte „sexy”.

(„Atractiv” de fapt, am scris sexy ca să îmi iasă titlul mai frumos).      

N. Tot ce scriu aici poate fi citit în sens invers, pentru bărbaţi. Şi, evident, vorbesc de femei interesante și cu mintea pe umeri, nu de cele cu părul ca o mătură care nici măcar nu mai știu de ce merg la biserică la cea mai mică sărbătoare religioasă pe care o citesc în calendarul de pe peretele murdar al bucătăriei.