Filosofia "diferenţei"

Faţă de alte filosofii care circulă pe piaţă (suntem toţi “unici”, “egali” etc.), filosofia “suntem toţi diferiţi” e interesantă şi utilă pentru cel puţin trei motive.

İn primul rând, ne pune o întrebare: “prin ce sunt eu de fapt diferit”? E o întrebare de branding personal, dar care nu are deloc legătură cu întrebarea “ce produse la modă mai consumăm ca nişte maimuţe cuminţi?”. De fapt e un exerciţiu de bilanţ care apare la mulţi filosofi: să găseşti ceea ce face ca viaţa ta să fie Diferită (faţă de alţii sau faţă de ce faci de obicei) e un exerciţiu greu de făcut.

İn al doilea rând, faptul că suntem toţi diferiţi e mult mai concret decât faptul că avem “ceva unic”. Ne pune o problemă de film poliţist: trebuie să găsim ceva ascuns în fiecare om, mereu altceva de la un om la altul.

Dar, mai ales, deşi “a fi diferit” pare o filosofie egoistă (sunt diferit adică ajung la birou când am chef şi parchez unde am chef), are un efect foarte bun pentru ceea ce pare a fi răul de la rădăcină care apare într-un grup de oameni care petrec mai mult timp împreună: invidia. Dacă accepţi într-adevăr diferenţa, te imunizezi faţă de invidie.