Spiritualitate

Cuplu

Eseurile lui Ion

Vocaţie si misiune personala

Home » Eseurile lui Ion

Cum desenăm identitatea?

Submitted by on 23 ianuarie 2016 – 12:22One Comment
Cum desenăm identitatea?

Identitatea bună a unui om care se dezvoltă sub soare e ca o floare crescută în timp. Cea mai frumoasă, dar cea mai scump plătită floare din lume.

La început, floarea sufletului se naşte în pământ. Ani de zile aştepţi sau faci tot felul de lucruri fără să ştii sigur de ce le faci. E mult bălegar acolo, e întuneric, sunt rămăşiţe şi buruieni şi multă transformare urâtă, mirositoare.

Apoi la un moment dat iese o tulpină. E ceva complet nou, evident ceva iese la lumină. Ceva format, ceva de o culoare neaşteptată. Dar, e doar partea a doua.

Şi urmează alţi ani de zile în care mai întâi trebuie să înveţi să simţi care e tulpina bună şi care e buruiana. Pentru că tu nu ştii, nu poţi să vezi, doar “eşti” ceea ce creşte în sus. Şi apoi să hrăneşti tulpina bună pentru ca să devină puternică, să urce tot mai sus. Deşi a apărut “ceva” la suprafaţa pământului, nu se ştie încă ce ai creat. Ce eşti.

Chiar şi când apare floarea, iar unii o văd şi bănuiesc ce fel de floare e, ea e încă închisă.
Doar după ce e bobocul a ieşit la lumină lucrurile devin, definitiv, uşoare. Vin de la sine.
Da, inspiraţia finală şi identitatea formată a omului sunt frumoase, ca o floare nemaivăzută. Dar floarea sufletului e frumoasă mai ales pentru că şi-a făcut drum prin ani de zile de aşteptare, de nemişcare, de răbdare, de viaţă fără lumină şi de efort supra-omenesc fără nici un viitor vizibil. Ani zile în care ai lucrat la tine, transpirat, fără absolut nici o recompensă adevărată: doar schiţele tale, pretutindeni, obositoare, fără să vezi în nici o clipă floarea de la capătul tulpinei.

Viaţa noastră are un sens: ne naştem fiecare la propriul nostru nume, distilat ca un parfum unic eliberat din floarea sufletului care şi-a deschis până la urmă petalele. Ne naştem la valorile aurite ale soarelui interior, după o tinereţe care din afară părea frumoasă dar pe dinăuntru a fost, de fapt, transpirată şi plină de suferinţă neştiută: doar suspinele erau, întotdeauna, tinere, curate şi pline de sens.

Publicat pe Lapunkt , aici.

Un comentariu »