Mă refer la ce faci când vrei să schimbi un obicei sau chiar viaţa ta întreagă, și nu prea merge. De mult timp. Iar lumea zice „lasă-te de obiceiurile proaste, și apoi începe o viaţă sănătoasă și frumoasă”. Etc. Păi de ce să nu începi direct o viaţă sănătoasă?
Adică, atunci când vrei să îţi schimbi viaţa, ai în faţa ta de regulă două provocări: să renunţi la ce este deja, și să începi ceva nou. Dar asta cu renunţatul îţi consumă energia mult mai mult, și pentru ce? Poţi prinde doi iepuri dintr-o lovitură dacă faci doar un singur lucru: cu aceeași energie și pasiune, faci exact invers decât făceai până acum.
Uneori asta e soluţia, e o soluţie de urgenţă dar care poate avea un efect imediat: e inutil să lupţi direct împotriva unui obicei rău sau a unei stări neplăcute, mai bine îţi consumi timpul vieţii pentru a lupta pentru un obicei bun. Şi atunci viaţa e mai simplă: contează să pui nu doar energie ci și pasiune, inteligenţă, creativitate și imaginaţie pentru noul obicei pe care îl dorești.
Să vedem: în sinea ta știi bine care ar fi direcţia bună, dar e greu să cotești barca, încetul cu încetul, spre direcţia bună. Atunci nu te mai chinui să cotești, fă din acest moment direct drumul invers! Măcar pentru cinci minute, fă acel lucru pe care visezi de mult timp să îl faci, dar doar visezi la el. Şi imediat o să prinzi gustul noului drum, iar „dușmanii” adunaţi în jur de multă vreme se vor risipi probabil mai repede decât crezi din calea ta.
Soluţia e cel mai bine ilustrată la finalul excelentului film cu Piedone „Atenţie la pana de vultur” (Occhi alla penna). Cei doi eroi tot fug tot timpul de indienii mescaleros, care apar pe nepusă masă, până ce la finalul filmului se plictisesc să fugă de ei, întorc calul și îi fugăresc ei pe indieni. Mai jos scena.
Şi mai e un proverb care poate fi foarte deștept sau foarte idiot: „suma viciilor e constantă”. Sau suma angoaselor. Sau suma fobilor. E deștept pentru că înseamnă că ai o doză de energie de consumat în tine, iar ea e la fel de mare dacă te apuci să îţi trăiești viaţa invers”, dacă iei drumul frontal împotriva a ce te supără, te plictisește, te enervează.
Cu aceeași pasiune cu care guști o ţigară vei gusta un ceai sau o partidă de baschet cu prietenii, sau o alergare prin parc. Doar forma e diferită, fondul e același. Cu aceeași pasiune cu care te-ai izolat de alţii vei descoperi „izolarea” celorlalţi, ceea ce au fiecare unic și original la o mare masă la bere. Cu aceeași pasiune cu care umblai murdar și hipiot o să umbli acum la patru ace, dau invers. Şi așa mai departe.
Şi nu e vorba doar de obiceiuri proaste, e vorba și de tot ce te apasă de prea mult timp. Tocmai pentru că te apasă, dar de prea mult timp, înseamnă că soluţia e undeva în sens invers. Soluţia, pentru problema care e aceeași, e diferită. De exemplu ești pesimist și depresiv, dar asta e doar pentru că folosești muntea ta, bună, la a vedea partea rea a lucrurilor. Încearcă să fii propriul avocat al diavolului, o să vezi că ești capabil să găsești partea pozitivă acolo unde nimeni nu ar găsi-o.
Mai era un exemplu din acesta „șoc” cu o fată care ani de zile avea angoase și crize de panică. La un moment dat trece printr-un accident de tren, cu zeci de răniţi, iar toată frica i-a dispărut pe loc: timp de două zile, a fost cea mai dedicată persoană în a recupera și salva pe cei răniţi.
De fapt, dacă tot fugi de „indieni” de ani de zile, ai uitat ce putere are calul de sub picioarele tale. Ai uitat că drumul în sens invers e la fel de ușor de făcut, pentru că nu îl faci doar cu mintea, teoretic, îl faci cu cal cu tot, cu toate calităţile și imaginaţia și pasiunea pe care tu și doar tu le ai.
Trebuie doar să vină momentul critic, în care îţi zici în sinea ta, la fel ca Bud Spencer, „Basta!”,
ridici calul în două picioare și... o iei naibii la drum spre o nouă viaţă.