Sigur, se poate spune că pe timp de criza apuci orice job îţi apare în cale. Să stai să citeşti cărţi, să vezi filme sau să îţi pui probleme legate de “cariera potrivită”, toate astea sunt un lux pe care nu ţi-l poţi permite în acest moment.
Nu e chiar aşa. Un student se gândeşte oricum la toate lucrurile legate de “cariera potrivită”, oricât de mare ar fi criza, oricând se opreşte mai mult de cinci minute să bea o cafea sau să vadă un film. Lucrurile astea nu pot fi închise de pe o zi pe alta într-un sertar din care să nu mai iasă pentru zece ani. E ca şi cum ai spune că statistic sunt cinci femei la un bărbat, şi din acest motiv o femeie ar trebui să se mulţumească cu primul bărbat care îi apare în cale. Lucrurile chiar nu se întâmpă aşa.
Să ne gândim puţin la piaţa de publicitate. Toţi specialiştii spun limpede că partea buna a crizei e că rămân pe piaţa cei care sunt cu adevarat şi creativi şi eficienţi. Rămân pe piaţă ideile de mare impact, dispar cei care se dădeau artişti dar de fapt consumau timpul şi resursele unei agenţii cu înflorituri neîntelese de nimeni. Rămâne, deci, calitatea.
Dacă pe piaţa carierelor rămâne calitatea, cei mai buni, e nevoie mai mult decât oricând de consiliere de carieră şi strategie de carieră. Doar dacă îmi dau seama la ce sunt eu cel mai bun am şanse să rămân în joc. Doar dacă mă analizez foarte mult şi scot pe piaţă un produs sau o activitate care atrage atenţia tuturor am şanse să fiu angajat.
Ochii frumoşi sau vorba dulce nu mai ţin: dacă înainte puteam să mă fac că lucrez după ce eram angajat, acum va trebui să dau rezultate evidente. Şi trebuie să fiu sigur că e bine ancorată în mine cariera aleasă, sau că mă motivează foarte puternic, altfel nu o să rezist mult timp într-un ritm de muncă solicitant şi competitiv – chiar dacă am trecut de interviu.