Spiritualitate

Cuplu

Eseurile lui Ion

Vocaţie si misiune personala

Home » Cuplu, Eseurile lui Ion, Spiritualitate

Merită să „aștepţi” pe cineva care nu te iubește?

Submitted by on 21 iulie 2015 – 21:10No Comment
Merită să „aștepţi” pe cineva care nu te iubește?

Mulţi vor spune că nu are rost, eu zic că în principiu nu e nici absurd, nici fără rost. Contează însă cine e persoana și cine ești tu.
Merită să aștepţi dacă simţi şi mai ales dacă știi sigur că celălalt mai are ceva important de descoperit în viaţă, iar dupa ce va intra pe „Next level”, pe o nouă linie de viaţă, vei fi din nou un candidat la fel de bun sau mai bun decât alţii.

Acest tip de descoperire care ridică pe unul din parteneri la o altă treaptă de percepţie e partea bună din toate comediile romantice. Şi e ceva adevărat: e ce numesc eu „terapie prin film”, doar că fiecare film e de fapt o singură ședinţă cu o singură lecţie de viaţă. De exemplu, tipa nu a trecut de stadiul de „mascul” în relaţia cu bărbaţii, și doar într-o bună zi va descoperi ce înseamnă un „om” sau „prieten” pe lângă „mascul”. Sau invers, tipul nu a descoperit acest stadiu în relația cu femeile.

Sunt foarte multe astfel de scenarii ilustrate în filme care sunt foarte adevărate în viaţa reală.

De exemplu, pe tine te-a iubit cu adevărat, dar în trecut undeva are o rană care (l-) a facut (-o) să fugă, pe moment, pentru că a avut în fine experienţa încrederii, un lucru nou și prea greu de suportat pe moment. Şi se va întoarce. Se poate și asta.
Mai e acel sentiment că celălalt te iubește ca prieten, dar nu ca iubire pasională, nu simte acel „fior” despre care toată lumea vorbește și la care toată lumea visează. Ţine la tine, dar nu e „îndrăgostit” de tine. Chiar și atunci se poate „aștepta”, se poate ca celălalt să ajungă la un moment în care „să se îndrăgostească de un prieten” (despre asta într-un articol următor).
Dar, dacă există astfel de scenarii care fac să merite să aștepţi, nu merită însă să scotocești prin viata celuilalt „semne” despre faptul că, de fapt, pe tine te vrea dar nu vrea să recunoască asta. E o tentaţie care poate dura ani de zile și care îţi poate bloca viaţa. Trebuie mai mult decât semne, trebuie certitudinea despre ce ai tu de făcut, și ce are el de făcut, și despre momentul în care trebuie să vii din nou să baţi la ușă. Se poate afla asta, și iată mai jos două sfaturi concrete.
În primul rând, dacă ești sigur că merită să aștepţi, nu are rost să „fugi” după acel om. Dealtfel e cauza pentru care mulţi care ar (re)veni în relație nu o fac: îi enervează insistenţa. Totuși, când iubești pe cineva, nu poţi să uiţi de asta, așa că ce faci ca să îţi treacă timpul mai repede și cu folos? E bine să faci „ca și cum” ai fi cu acel om deja, sau în continuare. Ca și cum ai avea liniștea că ești cu el. Ce ai face atunci? Ce planuri ai face alături de el? Faci o listă și te apuci de acele chestii. Dacă presupui că ești cu el (sau iarăși cu el) planurile tale vor fi firești, curate, alese „pe bune”. Altfel riști să faci genul de planuri care sunt gândite tot ca să impresioneze și produci același efect de insistenţă, doar că „de la depărtare”.

Până la urmă merită să aștepţi pe cineva dacă bănuiești că aveţi de parcurs un drum anume, fiecare, după care vă veţi reîntâlni. Odată ce faci asta, calculul tău are rost, pentru că de fapt nu aștepţi, de fapt faci ceva concret care merită pentru tine chiar dacă ai fi singur pe lume. Dar, dacă tu crezi că universul sau soarta vor să vă reîntâlniţi, atunci trebuie să ai curajul să duci raţionamentul până la capăt: asta se va întâmpla atunci când vei termina ciclul tău de drum de unul singur, iar universul va spune „verde, Go!”. Astfel, dacă atunci baţi „la ușă” și… tot nu ţi se deschide, înseamnă că de fapt se aplică citatul din filmul The Sound of Music: „când Dumnezeu închide o ușă, deschide undeva o fereastră”.
Acel citat înseamnă ceva mai mult: nu părăsești camera fără să iei ceva cu tine. Înseamnă că acel om a fost lăsat în viaţa ta ca să evoluezi, descoperind pentru tine ceva ce ai făcut pentru a-l câștiga pe el, și nu ai fi descoperit niciodată asta de unul singur. Iar „dependenţa afectivă” de acea persoană, care poate dura ani de zile și poate intoxica multe alte relaţii posibile, se rupe atunci când afli foarte clar ce te-a obligat acea persoană să aduci nou în viaţa ta ca să o câștigi. Faci totalul, îţi numeri jucăriile și… te duci să te joci cu un altul.

Publicatpe Lapunkt, 25 02 2014, aici .

Comments are closed.