Noile modele de viaţă - de ce ne fascinează?

E vorba de personaje ca... sa zicem Steve Jobs, Bono sau Anthony Robbins, un anumit tip de staruri sau persoane care, pentru mulţi dintre noi, au « reuşit ». (Chiar dacǎ, se ştie, se poate face un forum întreg privind diferite sensuri ale cuvântului „a reuşi”). Pânǎ una alta, noile modele reunesc atât o personalitate de star (carismaticǎ deci), cât şi ideea că “au reuşit”. Dar, ce au reușit ? Eu cred că au reuşit sǎ aducǎ ceva nou.

Personaje carismatice au existat dintotdeauna, dar nu întotdeauna erau în vârful schimbării, în vârful nașterii unui stil de viaţă, ba chiar adesea erau oamenii cei tradiţionalişti, apărători ai unor valori deja existente. Erau modele într-o linie cunoscută, erau doar mai mult decât ceilalţi: mai curajoşi, mai harnici, mai plini de spirit de sacrificiu, mai plini de muşchi, dar fără să aibă ca esenţial faptul că aduceau ceva nou.

Secretul noilor modele nu e cǎ au farmec, tupeu, sau bani - mulţi au asta, dar nu sunt nici Bono nici Steve Jobs. Ceea ce ar explică atât succesul lor cât şi faptul că au ceva irezistibil este cǎ propun un alt fel de a gândi. Au reuşit prezentând o marfă neaşteptată şi căutată tocmai pentru că, neaşteptatǎ, se cere meditată.

De fapt, noile modele sunt totodată şi noii creatori.

Avem un paradox, pentru că în fond modelul şi noutatea se bat cap în cap. Modelul e originalul pe care lumea începe sǎ îl copiezee, dar dacă modelul e prea nou, dacǎ se rupe prea mult de tradiţie, oamenii nu mai pot să îl înţeleagă. Ar fi deci logic ca nimeni să nu accepte noile modele, pentru că ele nu respectă ritmul tradiţiei, duc schimbarea prea departe. 

Explicaţia ar fi cǎ noile modele sunt de fapt nişte oameni care s-au adaptat mai repede decât alţii la „Lumea Mare”, la orașul postmodern, şi au devenit nişte personalităţi “cap de serie” pur şi simplu pentru că au avut curajul “să trăiască Azi”.

Oricând cineva începe să trăiască „Azi”, el iese în evidenţă, şochează, iar apoi îţi dai seama că acel om a luminat un loc care aşa trebuia să fie. Îţi dai seama că era foarte mult loc în jur, dar nu ştiai cum să-l umpli, mai rău, nu ştiai cum să-l vezi.

Iatǎ, probabil, rolul noilor modele: cresc spaţiul care ţine de viaţa din ziua de Azi – care e mult mai largă, mai mare şi mai primitoare decât credeam. Şi apoi noi le copiem nu pentru că sunt niște idoli sau pentru că noi suntem niște oi proaste, ci pur și simplu pentru că ne regrupăm în mod firesc pe noile teritorii de Lifestyle descoperite de acești oameni.