Spiritualitate

Cuplu

Eseurile lui Ion

Vocaţie si misiune personala

Home » Eseurile lui Ion, Vocaţie si misiune personala

Oamenii de la sfârşitul lumii. Sau de ce reuşesc cei care se apucă de « altceva »

Submitted by on 15 noiembrie 2015 – 13:57No Comment
Oamenii de la sfârşitul lumii. Sau de ce reuşesc cei care se apucă de « altceva »

Sunt acei oameni pe care toţi îi admirăm, pentru că încep de la zero ceva, după ani de zile de activitate neplăcută, nedorită, sau prost integrată. Mai recent, am întâlnit un domn care a lucrat ani buni într-o companie, şi apoi s-a apucat de terapie Yumeiho, e foarte mulţumit, e foarte simpatic, şi e întotdeauna o plăcere să stai de vorbă cu el, în plus de terapia pe care o face (Gelu Covoran, instructor Yumeiho).  Sau, o doamnă din Paris care practică cu mare succes terapia EMDR (refacere mentală şi a amintirilor prin resensibilizarea ochilor), după mai multe ocupaţii succesive, de la model la designer de interior. La fel, o persoană fascinantă, pentru care această terapie vine un pic ca o cireaşă pe tort, pentru că bună parte din ceea ce oferă este şi o experienţă umană bogată şi cristalizată.  

Cine sunt aceşti oameni ? Ceva îi uneşte, dincolo de diferenţe.

Nu sunt cei care să zicem « ies din sistem », fie el de stat fie privat, şi se apucă de afaceri pe cont propriu. Da, de cele mai multe ori sunt sau ajung pe cont propriu, şi au ieşit « din sistem », asta e ce vede lumea, iar lumea îi invidiază pentru asta mai mult decât pentru orice altceva. Dar ce nu îşi explică lumea e… hai să nu zic succesul lor, ci pasiunea lor, convingerea lor molipsitoare şi iremediabilă pentru ce fac, cum fac, şi de ce fac.

De fapt e ceva care uneşte pe unii dintre aceşti oameni, cei care au descoperit ceva şi se simte asta. Au ales să se lase « capturaţi », mental, financiar, personal, de acel ceva pe care l-au descoperit, care le-a schimbat viaţă atât de mult încât acum vor să schimbe şi ei viaţa altora.

Ce ar fi ?

Mai întâi, au trecut printr-un proces lung, şi ce au descoperit la final e important pentru ei. Mai important decât dacă descopereau acea terapie la 20 sau 25 de ani.

Apoi, din acest proces de luptă nu cu sistemul ci cu sinele ! au rezultat lecţii de viaţă, care acompaniază tot ce face acum acel om. Nu e un simplu executant, cu programare de la 11 la 12, are în plus o filosofie a lui, pe care o transmite, şi care nu doar completează preţul şedinţei, ci e ceva mai mult, completează sensul şi înţelesul a ce primeşti de la el.

Dar mai e ceva, al treilea aspect.

Iar aici ajungem dincolo de ce vrea un om sau altul să facă cu viaţa lui în sens de plan de carieră sau plan de afaceri, ajungem la ce vreau sa scriu, despre un proces pe care o să îl descriu ca parte dintr-un proces de dezvăluire ilustrat printr-un citat din Biblie: «atunci când va veni, Spiritul adevărului, vă va conduce la adevărul complet» (In, 16). The entire truth. E un proces de dezvăluire a ce este omul, a lucrurilor importante, care se prelungeşte în istorie. Adevărul « complet » e un concept care poate fi citit ca proces creştin, dar şi budist, sau… hegelian. Eu o să rămân la psihologia care se degajă din acest citat, pentru acest articol, indiferent de religie sau filosofie.

Mergem spre împlinire, şi poate că nimeni nu ştie când va fi sfârsitul lumii. Dar e sigur că secolul XX a fost mai întâi de toate o sumă de întrebări, de probleme care trebuiau rezolvate. Cea mai lungă listă de întrebări adresate omului, de la « ce face bunăstarea lui », până la « de ce oamenii pot fi atât de răi ». Şi încep să apară răspunsuri. Iar după cele două războaie şi spre finalul comunismului, încep să apară un fel de răspunsuri care cumva merg până la capăt. Poate nu sunt singurele din istorie, dar în felul lor merg până la capăt, până la adevărul întreg. O să încep o listă. Sensul neconditionat al vietii, la Frankl. Comunicarea non violentă a lui Rosenberg. Importanţa afectivităţii în sănătate sau în relaţiile dintre oameni – inteligenţa emoţională. Stresul şi efectele lui, la Hans Selye. Şi până la  casele din paie, din var, din materiale alternative.

Casele din var şi paie existau de mii de ani. Dar ele sunt descoperite acum mai clar şi cumva definitiv, la capătul experienţei iniţiate de Le Corbusier şi V. der Rohe care a distrus oraşele şi sănătatea noastră, – oameni care credeau ca au atins culmile dezvoltării ! După aceste « culmi », ne întoarcem la slow life, care nu e doar un stil tărănesc de viaţă. E, azi, altceva, E experienţă şi descoperirea oamenilor de la sfârsitul lumii.

Mai ales în acest sens e acest articol. Da, după mii de încercări, bune sau rele, ajungem la un fel de capăt. Nu e capătul lumii în sens de Armaggedon, e capătul lumii in sens de ceva capăt de drum, iremediabil adevărat şi un adevăr curat. Adevăratul sens al cuvântului « sfârşit » e cel de împlinire. Achievement.

Aşa e terapia Yumeiho, inteligenţa emoţională, aşa e comunicarea non violentă. Lucruri iremediabil, şi sută la sută, adevărate despre corpul, inima, mintea, sufletul uman.

Desigur că acești oameni oferă niște servicii utile. Mai ales azi. Dar, descoperirea lor are ceva mult ai util pentru cei care apelează la ea. Te pune în contact cu un adevăr complet, cu bucuria şi speranţa că, după tatonări, încercări, eşecuri, deşi lumea asta pare că merge spre prăpastie din pdv. social sau politic, ea merge şi spre împlinire.  

E în aceste terapii sau descoperiri o speranţă, pe care trebuie să o scoatem la lumină în aceeaşi măsură în care ne întristăm de cele rele din jurul nostru. Cele rele, oricât de rele, nu trebuie să ne ascundă drumul cel bun. Nu se poate face o listă cu avantaje şi dezavantaje ale lumii de azi, nu se poate pune în balanţă o terapie bună cu un accident de avion. 

Probabil că cel mai mare geniu în pedagogie al secolului XX, Baden Powell, care a inventat cercetăşia, a inventat asta pentru tineri care puteau merge la munte sau la mare. Nu a inventat asta pentru a opri răul din lume, deşi a făcut asta indirect, ca efect. A crescut direct binele din lume.

Răul, oricât de mare, nu va avea niciodată la final un « rău întreg ». Spiritul rău, oricare ar fi el, nu poate decât să sape şi să mineze drumul spre binele întreg, adevărul întreg, spre care merge Spiritul adevărului. Iar aceşti oameni care transmit bucurie prin ce fac, puţin în felul lui Brâncuşi, ei bine trebuie să ne tragem alături de ei pentru a descoperi şi noi fiecare, pentru noi înşine, care e « sfârşitul lumii » pentru noi înşine. După ce descoperim asta – educaţia prin film a copiilor mici, sănătatea prin arte marţiale, homeopatie, tehnici de aplanare a conflictului, tehnici de coaching care te scot în două ore dintr-un bloocaj de zece ani – vom rezista cu linişte interioară şi răbdare la tot ce e « partea rea » a sfârşitului lumii.   

 

Comments are closed.