Spiritualitate

Cuplu

Eseurile lui Ion

Vocaţie si misiune personala

Home » Expresso

Prezentare categorie « Expresso »

Submitted by on 4 aprilie 2010 – 22:35No Comment
Prezentare categorie « Expresso »

Adaptarea la schimbarea rapidă a lucrurilor nu ne transformă neapărat în nişte « brute postmoderne », poate mai degrabǎ inversul e adevărat: obligaţi să reacţionăm selectiv, la momentul potrivit, cu arta şi fineţea psihologică adaptate situaţiei sau interlocutorului, ne cizelăm de fapt – în timp – nu doar gesturile ci şi mintea, atitudinile, iar adaptarea urbană devine o operaţie deloc brutalǎ ci reflexivă, uneori meditativă, până la urmă… contemplativă?

Poate că da, în sensul bun – adică nu o meditaţie carteziană cu ceaiul la pat, ci snapshot-uri de întrebări despre lucruri care tocmai ne trec pe sub nas, teze şi antiteze recombinate la o cafea, flash-uri de motivaţii prinse din zbor într-o parcare, insight-uri nesperate aşteptând la trecerea de la semafor, valori morale reîncǎrcate sub forme mereu diferite în politeţea inertǎ a drumului de searǎ cu metroul.

Ipoteza ar fi că, deşi nu suntem cu toţii genii asemenea personajului din filmul A Beautiful Mind, totuşi mintea noastră devine mai frumoasă pe măsură ce supravieţuim fără a deveni schizofrenici în mijlocul schimbărilor insuportabil de rapide, de o frumuseţe comprimată pe care o regǎsim cu mirare, fiecare, la orele neaşteptate ale cafelelor din centru – care iau locul vechilor banchete filosofice.

Iar frumuseţea urbană este albastră.

În mijlocul vitezei “galbene” a schimbării brutale a semafoarelor şi a întregului oraş, o viteză ce ne înconjoarǎ cu nişte curenţi de particule haotice în fiecare clipă, culoarea «albastrǎ» sugerează foarte bine acel colţ de cer senin pe care ne putem proiecta, în flash-uri scurte de cuvinte, gândirile bune ale zilei.

E culoarea incursiunilor solitare fǎcute din mers în timp ce urcǎm scǎrile metroului sau deschidem uşa maşinii dar nu am băgat încă cheia în contact: acele câteva secunde petrecute în oraşul albastru al oamenilor care supravieţuiesc mental ca prin minune de la o zi la alta, de unde revenim la fel de repede, refǎcuţi în sensul bun adică sportiv al singurǎtǎţii, în mulţimea de oameni, informaţii şi culori care ne cuprinde iarǎşi din toate pǎrţile.

3 propoziţii. Un eseu de 30 de secunde. Un expresso în oraşul fără sfârşit.

Comments are closed.