Cuplu

Eseurile lui Ion

Sănătate&Anti-fumat

Hai sa ne lasam de prostii

Spiritualitate

Vocaţie si misiune personala

Home » Povestea cea mai lunga

Povestea cea mai lungă. Eseu de amintiri despre răbdarea lui Dumnezeu (1990-2020)

Submitted by on 19 mai 2020 – 12:11No Comment

 

 

 

 

 

 

 

Prezentare

De multă vreme presimt ca o să scriu un fel de poveste a vieţii mele, dar abia în luna mai 2020 am simţit brusc că a venit momentul.

Nu sunt în niciun fel un model de succes, nici financiar, nici carieristic, nici în vreun alt fel. În afara faptului că am schimbat de multe ori o direcţie greşită în viaţă la peste 2000 de oameni, de obicei tineri, adică am spus la momentul potrivit lucrurile pe care alţii nu mi le-au spus mie la momentul potrivit, şi asta va conta la un moment dat în faţa lui Dumnezeu. Dar până la urmă nu sunt singurul care a făcut asta.

Totuşi, de vreo zece ani presimt în anumite momente că o să scriu un fel de poveste a vieţii mele. De ce să scriu?

Mai întâi pentru că am totuşi un talent la a scrie lucruri care ţin de suflet, şi e bine ca unii să scrie ceea ce şi alţii trăiesc dar pot sau nu au timp să scrie. E important să scrii despre suflet dacă poţi face asta. Poate că şi pandemia asta care ne-a tăiat cu foarfeca prezentul de viitorul mi-a dat impulsul spre ceva care poate să dureze dincolo de timp, ca formă de a face faţă unui prezent care îţi este furat.

Dar mai ales pentru că Dumnezeu mi-a permit să am timp  să reflectez şi să fac legături între momentele importante din viaţa mea. Si, în plus, fără să ştiu bine de ce, poate pentru că ani de zile nu am fost încă sigur de locul şi misiunea mea în lume, ei bine lucrurile care sunt importante pentru mine au format încetul cu încetul un tablou imens pe care îl am permanent în minte. Ultimii 30 de ani sunt vii in mintea mea, şi ştiu foarte bine cum a apărut cutare moment şi care au fost urmările, care intalnire a influenţat pe alta, etc.

Am reuşit deci să pun cap la cap un fel de ordine ascunsă care există în viaţa mea. Cum spuneam, cred că această ordine ascunsă există în viata fiecărui om, dar am văzut că mulţi nu au timp sau nu sunt învăţaţi să îşi ţină “aprins – online” acest tablou al influenţelor din viata lor. Iar experienţa mea e că de la un nivel încolo al dezvoltării personale, nu mai căutăm modele în viaţa celorlalţi ca stadiu la care au ajuns, ci căutăm modele de proces. Cum s-a terminal o dilemă, cât timp a durat o dilemă, cine a ajutat la depăşirea ei, etc. În acest sens, a scrie despre infastructura ascunsă a vieţii mele normale este un ajutor pentru dilemele (întotdeauna anormale şi supranormale) ale altora. Indiferent de modul în care eu le-am tratat şi depăşit.

O să scriu pe episoade, pe momente, de exemplu liceul, plecarea în Franţa, admiterea la a doua facultate, diverse examene ale vieţii, accidente, eşecuri, planuri, momentele în care Dumnezeu mi a vorbit prin cutare preot sau cutare intâlnire. O să scriu lucruri haoiase şi personale, ca structură cronologică şi de bază, dar toate sunt scrise pentru a arăta apoi cum Dumnezeu există şi azi, în viaţa unui om normal ca mine. Ordinea ascunsă pe care o găseşti intre evenimntele vietii nu este ce ai vrut să faci cu viaţa ta, nici ce s-a intamplat concret, ci “ce a iesit din toate astea”. Amestecul incercarii cu realizarea dă o notă muzicală pe care, după un timp, dacă o prinzi, poti sa mergi cu curaj pe o cale care este a ta, dar este şi Calea lui Dumnezeu.

Vor fi trei părţi: Anii 90, anii 2000, anii 2010. Pentru mine căutarea a durat deja de 30 de ani, şi tot nu am ajuns încă la a circumscrie chipul lui Dumnezeu “pentru mine”. E greu să explici în două cuvinte de ce nu e absurd să cauţi ceva 30 de ani, iată că aceste texte vor fi acum explicaţia care nu mergea pusă în două cuvinte. Am scris pe blogul meu şi pe Lapunkt cam 500 de articole care sunt rezultate ale acestor 30 de ani. Dar erau oarecum aluzii, dezvoltări în care nu mă expuneam prea mult. Apoi, am scris Manualul pentru 18-30 de ani, ca o Călatorie personală, dar iarăşi era o schemă de etape interioare pe care am descoperit-o la mine sau la alţii. Acum, intru în detaliu, merg până la adevăratele evenimente şi trăiri din care au ieşit toate cele scrise până acum.

Voi numerota cele trei volume I II si III şi fiecare mic pasaj cu numărul lui. Voi scrie liber şi voi completa pe parcurs ceea ce lipseşte.

Cei pe care îi voi pomeni, nu vă speriaţi că nu intru în detalii fără să anunţ. O să fiu discret sau cer permisiunea pentru a spune de exemplu numele colegului cu care am băut bere înainte de BAC la piaţa 1 Mai din capitală şi altele de acest fel.

In fine, cei care urmăresc ce scriu de obicei .. o sa va placă.

 

 

Cluj 18 mai 2020

Comments are closed.