La secţia de neonatologie, o asistentă spunea: “ştiţi, un părinte care nu îşi vaccinează copilul nu va avea acces apoi la sistemul de educaţie pentru acel copil. Eu nu mi-aş da copilul lângă un copil nevaccinat”.
Atât, eram doar în trecere în acea dimineaţă, dar am continuat discuţia în mintea mea. Nu vreau să adaug aici discuţia anti sau pro-vaccin, vreau doar să arăt o perspectivă asupra poziţionării părinţilor anti-vaccin. Discuţia ar fi continuat aşa: “Deci, vreţi să aveţi grijă de copilul Dvs? - Desigur. Ei bine, la fel vrea şi un părinte anti-vaccin”.
Ei bine, de fapt aşa definim un părinte. Are grijă, sau face totul pentru a avea Grijă de copilul său.
Grijă.
Din acest punct de vedere, nu cred că merită blamaţi părinţii anti-vacin. Adică, la fel ca şi cei pro vaccin, ei sunt interesaţi de sănătatea copilului lor, şi cadrează bine în ce face definiţia unui părinte, grija pentru copil. Mai mult, faptul că înfruntă să zicem opinia majorităţii sau au curajul de a crede în ceva care pare alternativ e un semn că ţin la ce cred ei despre sănătatea unui copil. Pentru că sunt părinţi care doar îşi hrănesc copiii şi cam atât, nu caută mai departe, nu duc grija până la a pune întrebări, cercetări, etc. Adică, tendinţa de a refuza vaccinul, la bază pune un semn egal între părinţi: şi pro, şi contra, fiecare caută binele copilului lor. S-ar putea chiar ca nu toţi cei care acceptă vaccinul să fi ales conştient sau documentat acest lucru, pe când cei care refuză sigur au făcut un travaliu mai lung de cercetare şi au ales asta. Şi mi se pare că trebuie respectat şi admirat asta.
Mai e informaţia. Grija, apoi informaţia.
Pasiunea şi perseverenţa de a căuta informaţia bună. Azi avem acces la net, avem acces la multe, şi e destul de uşor să alegi o informaţie sau alta. Şi din câte citisem eu undeva demult, conceptul de sănătate publică înseamnă că cetăţeanul e informat, şi alege singur. Poate că unele informaţii sunt mai bune decât altele? De ce? Nu ştiu. Dar, pasiunea de a ţine la o informaţie pe care o crezi bună pentru copilul tău e tot parte din grija pentru copil. Deci, ceva de respectat.
Vreau să spun că nu e deloc corect să cataloghezi părinţii anti-vaccin ca pe nişte maimuţe bio, aşa, din principiu. Discuţia inteligentă ar trebui să înceapă de la o poziţionare corectă: sunt oameni care îşi fac datoria la fel sau chiar mai mult poate decat alţii, de a căuta ce e bine pentru copilul lor. Apoi, dacă crezi că informaţia lor nu e bună, arată-le de ce informaţia lor nu e bună.
Dar tonul discuţiei face totul.
Ok, dar şi ăştia bio sunt agresivi faţă de cei pro-vaccin? Da, dar pe ei îi acuză sistemul, au dreptul să se simtă mai atacaţi decât alţii. Etc. etc, Discuţiile sunt infinite. La fel ca faptul că tu te temi că la şcoală copilul lui va fi o primejdie, e dreptul tău, el se teme că copilul lui nu va ajunge să vadă ziua de a ajunge la şcoală, e dreptul lui să creadă asta.
Bun, dincolo de astea, revin la poziţionare: suntem părinţi, depăşiţi în mare de ce se întâmplă când se naşte un copil, măcar să ne respectăm, să adaptăm tonul: toţi vrem ce e bine pentru copilul nostru. Suntem părinţi la fel de buni. Cei care ştiu să comunice, şi mai au timp de asta, să comunice.
Notă. Nu am epuizat subiectul anti pro vaccin. Ce pot spune pe moment e că sunt două feluri de “anti vaccin”. Mai intai sunt cei care citesc pe un site facut in HTLM de un complotist de cartier un caz şocant şi cam atât, şi cu ei nu prea ai ce discuta, pentru că ştiu doar un caz. Apoi sunt cei care chestionează în principiu ştiinţa şi tehnologia modernă, iar acest tip de chestionare e foarte rezonabil, şi de aici se poate discuta mai departe.