Nu putem opri în loc culorile vieţii urbane, şi nu putem alege culorile primare ale zilei, dar putem face armonii. Decât să plǎnuim ani de zile o pictură anume, e mai probabilǎ o armonie reuşitǎ în urmǎtoarele ore văzând şi făcând: peste culoarea de bază a momentului punem repede culorile gǎsite la îndemânǎ – sunt prieteni dragi apǎruţi ca nişte buline portocalii în drum spre poşta cea verde, şi sunt ghişee de plătit chitanţe negre în drum spre o cafea blondǎ cu iubita. Sau invers, sau altfel: armonia zilei nu mai iese prin planificare rigidǎ ci prin acumulare haotică, acceleratǎ, neprevăzută  – dar salvatoare.