Spiritualitate

Cuplu

Eseurile lui Ion

Vocaţie si misiune personala

Home » Blog

Plec din Bucureşti definitiv şi mă duc la ţară!

Submitted by on 25 aprilie 2012 – 22:179 Comments
Plec din Bucureşti definitiv şi mă duc la ţară!

Nu mă refer la un oraş cum e Clujul, sau Sibiul, sau Câmpulung chiar. Mă duc la ţară, la un sat departe, şi mă mut acolo. Stau acolo, o fi şi acolo bine. De curând am văzut un prieten care şi-a vândut apartamentul şi şi-a luat o bucată mare de pământ, are deja o casă pe acel loc, e ca un film cu Robert Redford acolo. Frumos şi linişte.

Sigur, am început articolul aşa ca să atrag atenţia, e foarte posibil să fac asta dar nu e pe lista mea din acest an. Totuşi, ceva s-a întâmplat zilele astea în mintea mea şi despre asta vreau să scriu puţin.

Am tot răsfoit pe net pagini ale unor băieţi care zic că în curând nu o să mai fie apă, sau petrol, etc, concluzia logică e că trebuie să ne pregătim să ne gospodărim singuri la munte şi să ştim să ne apărăm de … “turci”, oricare ar fi ei. Imaginea asta o avem cu toţii, aceea că te retragi la munte, la ţară. O avem mai ales mulţi români, pentru care “la ţară” e locul de naştere spiritual.

Totuşi, când mă gândeam “mă duc la ţară” vizualizam un fel de vizită scurtă. Nici măcar imaginea sfârşitului lumii sau a unui mare dezastru nu mă putea face să văd altceva: ajung acolo, fac focul, fac o mămăligă, şi… când mă întorc? Oraşul avea “ceva” în plus, mereu.

Sigur, o să spună cititorul că e normal: oraşul are operă, cultură, prieteni mulţi, baruri, ambasade, etc. Dar nu asta e: asta e o listă cu avantaje şi dezavantaje care există pentru ambele versiuni, la ţară sau la oraş.

Ceva foarte ascuns în mintea mea a ieşit la iveală zilele astea: satul, casa la ţară sau chiar în pădure pur şi simplu era un loc de vizită, pentru că în oraş e mereu ceva în plus, nu ştiu exact ce, care face că ţara “metafizic” ca să spun aşa nu există. Sunt obligat să mă imaginez trăind la oraş, fără să ştiu exact din ce motiv.

Undeva în mintea mea am ajuns setat să cred că… la ţară nu va fi niciodată destul. Metafizic sau fizic, e imposibil să trăiesc la ţară. Iar când vedeam video-urile acelor băieţi despre ce legume să iei cu tine, îmi spuneam “Da, poţi ajunge să mănânci şi să te culci, o zi, o lună, dar nu poţi rămâne, ca om, în afara oraşului!”

Altfel spus, poate e cam neclar ce explic eu aici, e prima dată că în mintea mea mi-am dat seama că se poate, efectiv, concret, să iei naibii o casă şi să stai acolo. Dar netul? Păi, dacă tu rezişti acolo, de ce ai nevoie de net? Sau, îl ai, dar acolo.

Senzaţia la care mă refer e cam ca cea din Matrix, scena cu “The Matrix is a prison for your mind”. Ai fost învăţat să vezi satul, pădurea, mărog “la ţară”, ca pe un loc de trecere spre oraş. De fapt, el nu există cu adevărat, acolo nu poţi avea o viaţă. E o viziune a lumii întoarse pe dos: de fapt la ţară ai o viaţă normală, întreagă, iar oraşul aduce ceva în plus. Şi poate prea multe în plus, aşa încât e timpul să arunci puţin din balast.

Poate că va veni şi vremea aia. Dar deja treaba asta are efecte: pe moment mă amuz să merg la magazin şi să mă gândesc ce alimente aş găsi şi la sat. Mărog de ce ai nevoie de pudră de ciocolată caldă cu gust de cireşe sau chipsuri cu aromă de veveriţă? Pe bune.

 

Nota. Aici e unul din video-urile cu pricina:  http://www.egaliteetreconciliation.fr/Alain-Soral-Piero-San-Giorgio-comprendre-l-Empire-et-y-survivre-11293.html

 

9 comentarii »

  • Ioana Verde spune:

    La Campulung (Muscel) e chiar frumos! Si e….aproape la tara! Va astept cu drag 🙂

  • ion cosmovici spune:

    Pai daca ma provoci, vin. Dar o sa fim mai multi. Pe curand!

  • Ralu B spune:

    Pentru mine la tara nu e doar vacanta de vara, e locul unde intr-adevar am radacini cu natura. Si ca sa explic mai bine o sa fac si eu referinta la un film.. Avatar.. Locul unde omul sau fiinta e intr-o sincronizare perfecta cu natura, unde poti sa mergi descult prin gradina, sa bei apa din fantana fara tratamente si „imbunatatiri” artificiale, sa coci paine pe vatra si sa te incalzesti in fata focului. E locul unde anumite constrangeri ale vietii de la oras dispar si poti sa redevii fiinta pe care in oras de multe ori o ascunzi sub fatada machiajului si a normelor de comportament standardizat.. La tara sunt eu!

  • ion cosmovici spune:

    Ei bine, eu am fost acolo. Pe acolo. Ma intreb unde a disparut cercetasul din anii trecuti… Nu vreau sa fac o comunitate in padure, ma intreb doar despre toate astea. Si am impresia ca romanii sunt intr-o pozitie foarte buna la acest capitol. Pana la urma, Steinhardt zicea ca romanii au vazut tot ce vine din Occident ca o forma fara fond, chestie care in principiu ma enerveaza, dar uneori, cum e acest subiect oras/la tara, ma bucura. Se pare ca romanii nu au plecat niciodata de „acolo”. Asa sa fie..

  • Cougar spune:

    „chipsuri cu aromă de veveriţă”? ooooh.. ok..

  • Robert Pope spune:

    Ion iti recomand sa vezi urmatoarele doua filme in ce ordine vrei tu:
    The Shift(Ambition to Meaning) si A Peacefull Warrior. Cred ca vei intelege mai multe decat pot eu sa spun in cuvinte aici. Toate cele bune si mai vorbim dupa aceea. PS: Vorbim si daca nu le vezi :).

  • ion cosmovici spune:

    txs, s-a notat.

  • […] începând de… astăzi. Nu zic că sunt la fel de agitat, dar reiau altfel articolul meu „Plec definitiv din București” și merg puţin mai departe cu ideea.Anume, cei care pleacă din oraș la ţară nu sunt […]

  • Alin spune:

    E o idee buna. Tot m-am gindit umblind prin piete si vazind preturile,la legume cum poti trai, ca bani tot trebuie iar naveta nu am de gind sa fac. Si mi-a cazut fisa. Asa ca acum caut o casa parasita de care sa am grija si un teren. Asta cel putin pentru inceput. Apoi imi fac jucaria mea.Tot sper sa ma maturizez dar vad ca nu am nici o sansa.