18 septembrie 2023
Rucsacul din spate şi rucsacul din inimă. Sau de ce nu mai fug cu copiii la şcoală
Într-o zi mă uitam la cineva care dădea un covrig unui sărac, undeva într-o staţie de autobuz. A doua zi, în același loc, (abia apoi mi-am dat seama că era același loc) am dat și eu ceva de mâncare unui sărac, unui domn de vreo 50 de ani care cerea apă de unde tocmai cumpăram o plăcintă.
Şi de ce e bine să dai? Pentru că plăcinta din mâna ta nu e a ta. Nici a lui, a celui care o primește.
Pentru că a muta plăcinta din mâna mea în a lui are mai multe efecte: mă face pe mine mai bun, pe el mai plin de speranţă, dar mai ales e al treilea efect: plăcinta circulă. Iar atunci universul se trezește: totul este al tuturor și nimic nu este „al meu”, ca la un copil de 2 ani care fuge cu păpușa la el în cameră.
A da celor săraci înseamnă a trezi universul la viaţă. Poate că covrigul de alaltăieri m-a trezit pe mine, și așa mai departe.
De fapt nimeni nu e sărac sau bogat, fiecare așteaptă, în felul lui, să se pună lucrurile în mișcare.
Thank you so much for providing individuals with an exceptionally marvellous opportunity to discover important secrets from this web site. It is always so useful and packed with a good time for me personally and my office colleagues to visit your blog minimum 3 times a week to study the latest issues you have got. Not to mention, we are actually amazed concerning the incredible points served by you. Some 1 ideas on this page are absolutely the finest I have ever had.