Spiritualitate

Cuplu

Eseurile lui Ion

Vocaţie si misiune personala

Home » Eseurile lui Ion

Povestea poieniţei – cum să faci un start-up în viaţa personală

Submitted by on 6 octombrie 2017 – 10:51No Comment
Povestea poieniţei – cum să faci un start-up în viaţa personală

Problema e întotdeauna „de unde încep?”. Fiecare dintre noi știe că trebuie să se apuce să mănânce sănătos, să se apuce să înveţe să relaţioneze, să se apuce să se îmbrace cu stil, să înveţe să-si organizeze eficient munca – la birou, la facultate, în casă, etc.

Sunt zeci de foldere deschise pe desktop-ul mereu aprins al vieţii.

Majoritatea adunăm articole după articole în fiecare folder. Ştiri de pe Net sau sfaturi de la cafea. Şi niciodată nu am terminat măcar să adunăm toate articolele în folderul X ca să ne apucăm apoi de treabă. Niciodată nu ne-am făcut o părere completă despre un domeniu, ca să putem acţiona în consecinţă. Toate sunt pregătite undeva la 20, 40 sau 80 la sută, niciodată nu avem sentimentul că am început unul din foldere și că am mers departe pe acel drum.

Aici propun o soluţie puţin diferită de ce spun în general în alte articole. Cred că trebuie să începi de undeva, foarte concret, și acolo să fii perfect. Să zicem bucătăria. Sau hainele, mereu adunate și nespălate. Sau actele, chitanţele sau facturile. Unul din foldere.

In acel folder, aduci lucrurile la zero, înveţi să fii eficient, faci reguli de care te ţii, e micul loc secret în care totul e perfect, la zi, curat, proaspăt și spălat, mereu la îndemână și gata de acțiune. Acolo mereu lucrurile sunt gata înainte să te culci, și gata a doua zi dimineaţă.

Un astfel de loc în viaţă e ca o poieniţă unde ai tăiat copacii în mijlocul pădurii celei mari, în mijlocul junglei. E mică, o astfel de poieniţă, dar până la urmă o poieniţă e cel mai nou, frumos și reușit lucru, indiferent cât de mare e pădurea sau jungla în jurul ei.

O poieniţă poate apoi să crească, tot mai mare, tot mai luminoasă și curată, peste sutele de hectare de buruieni, jnepeniș, copaci putreziţi sau desișuri întunecoase.

Dacă te-ai apuca să tai din pădurea întreagă buruienile sau copacii uscaţi, ar dura ani de zile poate, te-ai descuraja după primele zile sau luni. Dar, să crești o poieniţă, oricât de mică, e ceva foarte diferit de orice mare curăţenie.

Adevărata mare curăţenie este extinderea poieniței pe care ai născut-o în adâncul pădurii. De acolo, încetul cu încetul, lumina pătrunde și în rest, tufiș după tufiș înaintezi și crești zona plină de soare și de căldură.

Nu contează cât de mare e pădurea în jurul tău, în viaţa ta sau chiar în calculatorul tău, contează să prinzi gustul de lumină curată: din acel moment, în scurtă vreme totul va fi adus la lumină.  

Comments are closed.