Spiritualitate

Cuplu

Eseurile lui Ion

Vocaţie si misiune personala

Home » Blog

Pune o întrebare / eu scriu un articol

Submitted by on 16 decembrie 2011 – 19:4417 Comments
Pune o întrebare / eu scriu un articol

Îmi place să scriu, pe teme de psihologie şi de viaţă cotidiană în general. Fratele meu Andrei m-a sfătuit să fac o rubrică de răspunsuri la întrebări şi are dreptate: aşa ceva m-ar motiva și mai mult să scriu, iar apoi aş da o informație care chiar interesează cititorii. Pune o intrebare pe acest post, în Comments, şi voi răspunde cu un articol pe tema întrebării. O zi excelentă!

Mai jos pun cu Copy Paste intrebarile, numarul lor, si link spre raspunsuri pe masura ce le scriu

 

Intrebare 1. O prima intrebare primita intr-o postare anterioara, 16 decembrie: “Ce se intampla atunci cand apare sentimentul de mila intr-o asemenea relatie care nu are viitor, din care nu poti pleca si in care nu esti fericit, acel sentiment care te face sa te opresti din drum, sa renunti la a incepe un alt capitol in viata, dar care este absolut necesar, doar din simplul motiv ca iti este mila ca celalalt sa nu sufere…”

 

Raspuns AICI http://ioncosmovici.ro/cum-termini-o-relatie-%E2%80%9Cdin-mila%E2%80%9D/

 

Intrebare 2: O intrebare venita pe Facebook: Cred ca intrebarea ar trebui pusa altfel: ” Cum faci sa NU intri intr-o relatie nefericita?”

 

 

 

Intrebare 3. Cum scapam de gandurile nedorite?(fie ele bune sau rele)

 

 

 

Se poate preciza? Ganduri care te impiedica sa lucrezi un proiect? sau ganduri care apar noaptea despre viitor, ti se pare ca nu faci fata sau ca o sa ai un final dezastruos (angoase)? Sau ceea ce se cheama tentatii? Un exemplu m-ar ajuta.

 

 

 

la intrebarea 1 as spune ca, in primul rand, trebuie sa ne fie mila de noi insine (si nu din egoism) pentru ca nu traim de mai multe ori. in al doilea rand as spune ca, intr-o asemenea relatie, trebuie foarte multa comunicare pentru a intelege si cel…”fericit” ca si pentru el poate fi un nou inceput, poate chiar mai bun! Iar, cel care se simte “incorsetat” sa-l sprijine pe celalalt in continuarea drumului…, o asemenea relatie nu trebuie intrerupta brusc! Dar, se poate! Vorba “proverbului”….daca vrei(cu adevarat!!!)- poti!
Nu e mai rau daca celalalt….simte MILA????
O alta tema: de ce oamenii se complac sa traisca in minciuna?

 

 

 

Intrebare 4: in viata de cuplu, chiar daca te straduiesti, vine momentul cand te surprinde supararea celuilalt. M-ar interesa niste mecanisme prin care sa te imunizezi impotriva efectului acestor suparari, mai ales daca nu sunt justificate. Altfel, ramane un gust amar care poate provoca la cel suparat, in cascada, alte gesturi/cuvinte iscate dintr-un sentiment de impotrivire, poate chiar de ură sau răzbunare (ca să vorbim deschis). Îți poți înțelege partenerul că felul în care reacționează se explică, până la urmă, prin zestrea comportamentală, prin starea prezentă sau altele. Asta nu te ajuta insa, de la sine, sa eviti efectul supararii.

 

 

17 comentarii »

  • ion cosmovici spune:

    INTREBARE 1. O prima intrebare primita intr-o postare anterioara, 16 decembrie: „Ce se intampla atunci cand apare sentimentul de mila intr-o asemenea relatie care nu are viitor, din care nu poti pleca si in care nu esti fericit, acel sentiment care te face sa te opresti din drum, sa renunti la a incepe un alt capitol in viata, dar care este absolut necesar, doar din simplul motiv ca iti este mila ca celalalt sa nu sufere…”

  • ion cosmovici spune:

    INTREBARE 2: O intrebare venita pe Facebook: Cred ca intrebarea ar trebui pusa altfel: ” Cum faci sa NU intri intr-o relatie nefericita?”

  • roxana spune:

    3. Cum scapam de gandurile nedorite?(fie ele bune sau rele)

  • ion cosmovici spune:

    Se poate preciza? Ganduri care te impiedica sa lucrezi un proiect? sau ganduri care apar noaptea despre viitor, ti se pare ca nu faci fata sau ca o sa ai un final dezastruos (angoase)? Sau ceea ce se cheama tentatii? Un exemplu m-ar ajuta.

  • nikis spune:

    la intrebarea 1 as spune ca, in primul rand, trebuie sa ne fie mila de noi insine (si nu din egoism) pentru ca nu traim de mai multe ori. in al doilea rand as spune ca, intr-o asemenea relatie, trebuie foarte multa comunicare pentru a intelege si cel…”fericit” ca si pentru el poate fi un nou inceput, poate chiar mai bun! Iar, cel care se simte „incorsetat” sa-l sprijine pe celalalt in continuarea drumului…, o asemenea relatie nu trebuie intrerupta brusc! Dar, se poate! Vorba „proverbului”….daca vrei(cu adevarat!!!)- poti!
    Nu e mai rau daca celalalt….simte MILA????
    O alta tema: de ce oamenii se complac sa traisca in minciuna?

  • Intrebatorul spune:

    Intrebare 4: in viata de cuplu, chiar daca te straduiesti, vine momentul cand te surprinde supararea celuilalt. M-ar interesa niste mecanisme prin care sa te imunizezi impotriva efectului acestor suparari, mai ales daca nu sunt justificate. Altfel, ramane un gust amar care poate provoca la cel suparat, in cascada, alte gesturi/cuvinte iscate dintr-un sentiment de impotrivire, poate chiar de ură sau răzbunare (ca să vorbim deschis). Îți poți înțelege partenerul că felul în care reacționează se explică, până la urmă, prin zestrea comportamentală, prin starea prezentă sau altele. Asta nu te ajuta insa, de la sine, sa eviti efectul supararii.

  • Intrebatorul spune:

    Exista cuplurin in care unul din parteneri nu stie sau nu poate sa-si comunice la timp dorintele sau nevoile. Lasa lucrurile sa se coacă, şi reacţionează doar când se umple paharul. Nu e greu de imaginat cum reacţionează.

    Intrebarea sună astfel: dacă descoperi la partenerul tău un astfel de comportament, cum faci să-l încurajezi să comunice? Cum poţi neutraliza, spre exemplu, balastul unei educaţii bazate pe acumularea frustrării?

  • ion cosmovici spune:

    @nikos – Foarte interesant raspunsul! Mersi.
    Rugaminte: se poate preciza sau da un exemplu la intrebarea De ce oamenii se complac in minciuna?

  • […] milă”?Submitted by ion cosmovici on 17 decembrie 2011 – 16:44No Comment(Răspuns la întrebarea 1 de pe site)Cineva care nu poate părăsi “din milă” probabil că a luat deja, în adâncul […]

  • valush spune:

    INTREBARE 5. Cum faci sa primesti valorizare? Din partea unui grup de exemplu…te afli in el, iti place, oamenii sunt draguti si cu toate astea simti ca nu esti valorizat asa cum ai vrea tu sa fii. Iar asta te frustreaza si iti si ingreuneaza adapatarea la grupul respectiv. Ce-i de facut in cazul asta?

  • […] (5)Submitted by ion cosmovici on 19 decembrie 2011 – 13:00No Comment(Răspuns la întrebarea 5 de pe site)E cam greu să răspund fără detalii: ce fel de grup? Care e clasa socială, scopul, valorile… […]

  • A spune:

    INTREBARE 6. Casatoria ne da impresia uneia din cele mai personale, sigure, puternice si durabile alegeri din viata. Si totusi, persista o problema „comuna”: dupa casatorie, capacitatea de indragostire nu dispare. Ce observam? Ca ne putem indragosti din nou. Evident, daca dorim acest lucru. Unii spun ca trebuie sa cedam acestui sentiment, fiindca acesta reprezinta iubirea adevarata. Altii „se cramponeaza” de alegerea initiala pentru a controla aceasta capacitate de re-indragostire. Grosso modo am realizat aceasta impartire pe categorii, ca sa putem purta discutia. Eu ma consider facand parte din cea de-a doua categorie, despre care nu am vorbit peiorativ ca „se cramponeaza”.

    Acum, intrebarea: vrei sa fii fidel alegerii initiale. Totul merge ok cu sotia, cu familia, dar simti ca „te poti” indragosti din nou. Nu inseamna ca „trebuie”. Esti constient de aceasta nuanta, si ai vrea sa scapi de acest reflex neconditionat, capacitatea permanenta de indragostire. Cum pui problema, ca sa ajungi la liniste sufleteasca? Poti deveni imun la capacitatea de indragostire? Sau nu este bine pusa problema in acest fel?

  • A spune:

    Legat de intrebarea de mai sus – despre capacitatea de a ne indragosti chiar dupa ce ne casatorim -, exista o alta problema similara: problema comparatiei. Iti compari sotul/sotia cu alte persoane. Din neglijenta, din neatentie, din dorinta ascunsa de a schimba partenerul, macar la nivel mental. Si totusi, stii ca fericirea nu poate sa vina printr-o astfel de abordare. Cum sa scapi si de acest procedeu? Este firesc sa-ti doresti sa compari? La ce ajuta? Sau la ce nu ajuta?

  • […] CommentCe faci când eşti într-o relaţie şi te îndrăgosteşti de altcineva? (Răspuns la întrebarea 6 )Până una alta, să te îndrăgosteşti e una, mai rău e dacă iubeşti pe altcineva. Sigur că […]

  • Andrei spune:

    Intrebarea se refera la relatia dintre realitate și percepția realității. Avem libertatea de a prezenta o situație in mod optimis sau pesimist. De ce o facem într-un fel, și nu în altul? Sau, cum ar fi mai bine (pentru noi, pentru cei din jurul nostru) să o facem? La a doua întrebare, unii ar răspunde: păi normal, prezinți cât de optimist posibil. Dar eu aș replica: poate că firea mea este mai pesimistă, vede în gri (cel puțin).

    În viața de cuplu, această alegere este foarte importantă. Poți alunga norii cu o atitudine optimistă (în aceeași oală, putem adăuga simțul umorului), sau poți profita de fiecare ocazie ca să „discuți” despre prietena soției, mama soției etc, care (evident și normal), nu sunt chiar cum ar trebui să fie.

    Schimbăm lumea dacă facem un mic efort, astfel încât, indiferent de „cum” este realitatea, să o prezentăm cu umor și optimism? Sau, este mai prudent să facem aprecieri cât mai realiste, care să conțină în mod echilibrat critică și optimism?

  • eric spune:

    Ce faci cand iubesti pe altcineva dar viata ta are alt curs, ai familie, copii, el la fel, si totusi simti ca inima ta e cu totul si cu totul in alta parte. Tot ce faci si simti parca trece prin EL. Cand te bucuri, cand esti trist, cand vezi sau auzi ceva ce-ti place, e EL in gandurile tale, nu cel cu care ti-ai croit pana la un moment dat in viata drumul. Simti ca nu poti rani pe cei din imediata apropiere, asa cum simti ca nici el nu o poate face … si totusi nu-l poti alunga din gand , din suflet , e acolo prezent parca dintotdeauna … si de cate ori incerci sa-l alungi simti ca rupi ceva din tine … si atunci il lasi sa locuiasca la tine in suflet ca pe o „comoara” pe care vrei s-o ai cu tine oriunde te-ai duce … iti spui „asta e a mea, nu pot sa renunt, e din mine, e al meu …, atata am … al meu … , il tin acolo chiar daca nu pot ajunge la el … la ea….”

  • Luana G. spune:

    Cum stau eu la 3 noaptea sa citesc sfaturi si experiente care pe langa ca nu se aplica pe caxul meu, pot fi suspectate de neadevar sau subiectivism
    Cand cineva va putea sa faca o lista cu criteriile de luatt in calcul in cazil unei potentiale despartiri, poate nu o sa ma simt asa vinovata ca citesc bloguri de gen
    Don’t get me wrong, imi plac articolele de aici, insa am impresia ca daca ajung sa citesc sfaturi de gen, inseamna ca ceva ma impinge. Undeva in sinea mea stiu ca ceva nu e in regula,
    dar frica de schimbare e prea mare
    Si acum, ca sa fiu in ton cu articolul, cum pot depasi frica de schimbare ce sr interveni o data cu o despartire, in contextul in care motivele despartirii sunt unele subiective, delic grave(in perceptia mea grav inseamna, violenta, tradare de orice fel, samd).
    Keep up the good work
    P.S. pt eventualele greseli, imi cer scuze, dar scrisul de comentarii de pe telefon mi.e incomod