Spiritualitate

Cuplu

Eseurile lui Ion

Vocaţie si misiune personala

Home » Blog

Războiul, o ipocrizie a adulţilor faţă de proprii lor copii

Submitted by on 10 septembrie 2013 – 19:57No Comment
Războiul, o ipocrizie a adulţilor faţă de proprii lor copii

Mi-a atras atenţia o discuţie din filmul Pearl Harbour:

– Colonel, what if the beacons are switched off?

– Bring her down any way you can… and do your best to avoid capture.

– What if we have to bail out over Japan?

– Well, in that situation, l can’t tell you whatto do.

– What would you do, Colonel?

– l wasn’t built to be a prisoner… so l would have my crew bail out. l’d find the sweetest military target l could…  and drive my plane right smack into the middle of it…   But that’s just me. l’m forty-five years old. l’m an old man. You guys have your whole lives ahead of you…

Ei bine, colonelul (Alec Baldwin) spune adevărul. A trecut de 40 de ani, și-a trăit viaţa, el poate eventual să se sacrifice. Tinerii, nu.

Războiul e decis de niște unii de peste 50 de ani, care și-au trăit viaţa, iar acum se complac în diverse raţionamente de strategie și glorie umană. Una peste alta, dacă ei iau deciziile de a intra în război și de a muri, ar trebui să se suie tot ei în avioane și tancuri. Iar după ce se termină generaţia de vârsta a doua și apoi a treia, abia apoi să îi trimită la moarte și pe tineri.

Ei bine, realitatea e tocmai pe invers, tinerii sunt trimiși în prima linie, cel puţin asta a fost de mii de ani soluţia, iar bătrânii stau și fumează serioși în jurul unei hărţi.

Iată de ce războiul e o ipocrizie a adulţilor faţă de propii lor copii și faţă de orice onoare, respect și alte sentimente care ar trebui să apară în mod normal după o vârstă destinată înţelepciunii.

Comments are closed.