La început se leagănă uşor şi pâlpâie întrebătoare, parcă nu ştie ce să facă, apoi se hotărăşte şi-şi trimite lumina cu hotărâre, cu bucurie.

Până acum cerul se înţelegea din soare: acum el începe să-şi primească strălucirea de la această stea firavă.

Pare un echilibru nefiresc între o stea atât de mică şi un văzduh atât de adânc, si totuşi e normal: steaua s-a luptat foarte mult să străpungă văzduhul. Acum lumina ei e mai preţioasă decât cerul întreg.