Singurătatea strategiei

4 decembrie 2010

De la un moment dat povestea pe care ai spune-o cuiva despre strategia ta de viaţă e prea lungă: nimeni nu are timp să te asculte, chiar dacă ar fi dispus să o facă. A suporta singurătatea strategiei e de fapt dificultatea principală a călătoriei spre carieră.

De aceea astăzi adulţii nu mai pot să „vadă în noi” ce ar trebui să facem pentru a avea succes. Iar „bătrậnii” nu ne mai pot fi îndrumători pentru că nu mai au experienţa lucrurilor cu care noi cei de altă vârstă ne confruntăm. Drumul bun se face mai degrabă prin ocoluri şi întorsături neştiute de nimeni.

Şi de aceea sunt bune filmele cu scenarii complicate: găseşti acolo foarte multe strategii de viaţă, din care alegi ce ai nevoie, şi astfel se profilează un “mentor strateg”: te duci la cel care îţi poate vedea viaţa în mişcare, înspre viitor, şi nu la cel care îţi spune ce e bine azi sau ce ai greşit ieri.

Postat in

One comment on “Singurătatea strategiei”

  1. inca nu am gasit acel mentor :-)...fragmente ale personalitatii lui dorite le regasim in diferite "filme", pe care cred ca ar trebui sa ni le insusim si sa putem deveni noi, mentorii nostrii. este mai greu de perceput si-ti trebuie o putere de detasare cu multa, multa obiectivitate fata de persoana ta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright Orasul Albastru 2015