The Horror. Amintiri de când m-am lăsat de fumat

Amintiri de când m-am lăsat de fumat:

"Cam o lună de când nu mai fumez. Pentru un fumător ca mine, o lună e chiar foarte mult.

Mai e greu… dar tot mai rar e greu. Am învăţat, în loc să calculez cât de des am chef să fumez, mai degrabă să văd cât de largi devin perioadele în care nu mai am “tentaţii”, nici în gât, nici în minte. Minute, ore, ajung deja la câte cinci ore bune pe zi.

Paradoxal când văd pe cineva cu tigara în gură nu mi-e greu: mai greu e să nu am micul meu “moment de intimitate cu mine”. Mica mea “minte mentală” pe care o pot scoate oricând din buzunar..

Dar am descoperit ceva: poate cel mai greu e să cumperi ceva dintr-un magazin și să vezi zecile de pachete puse la casele de marcat, acolo unde plătești, cu eticheta clară “Fumatul ucide”.

Adică, avem impresia că cineva are grijă de noi și spune “Consumaţi apă și legume” și tot felul de povești de adormit copiii, dar în același timp trăim într-un paradox complet: ceea ce cu adevărat ucide e pus pe primul loc, la casele de marcat, și în plus scrie că ucide!

Iată lumea în care trăim: un șir de minciuni și de otravă bine amestecate în pachete colorate care ne vor scoate din magazin cu un bonus în buzunar, oricât de ușori am păși pe scări: cea mai cumplită moarte, prin sufocare.

În plus, cu sentimentul că noi ne-am făcut-o cu mâna noastră.

Dacă ne gândim la Isus, din Biblie, el a murit prin sufocare dar cu un scop nobil. Sau alţii au suferit pentru cauze măreţe, pentru pentru istorie, libertate sau dragoste.

Dar să mori de la ţigările unui nesimţit cu ochelari al cărui nume nici măcar nu îl știi și care vrea doar să facă bani cu orice preţ? Un nesimţit care habar nu are cum se numește iubita sau soţia ta pe care știi că o lași singură și plină de stupoare, prizonieră într-un film frumos care a început deja iar acum se oprește brusc și definitiv? Să lași bucătărie, baie și masă de dimineata unde niște copii se vor trezi în continuare ca să bea un lapte cald cu tine, iar speranţa lor de soare și viaţă caldă împreună, pe care o vezi în ochii lor, va deveni un fum negru fugit pe geam? Nu e asta cea mai mare grozavie, ceva mai trist decât orice moarte posibilă?

Şi cine se poate lăuda cu un cancer pentru că a fumat de capul lui, fără nici un scop de fapt, ani și ani de zile? Şi ce gând bun îl va mângâia în acele momente de panică paroxistică pe care doar sufocarea lentă le aduce? Orice amintire frumoasă de care s-ar putea agăţa va deveni, din contră, arsură turnată peste agonia sufletului.

.....

Dacă nu te poţi lăsa de fumat, ia-o invers. Ia-o de la casele de marcat. Peste ani, se va vorbi despre actualul capitalism ca despre cea mai mare minciună din istoria lumii, epoca “cobailor cu liber arbitru”. Adică, exact lumea pe invers.

Ca să ieși din lumea asta, nu încerca să te lași de ţigări: “apucă-te de adevăr”.

Adevărul eliberează. Şi cine știe, poate te lovește, ca fulgerul."

--------------------------

"Why do you smoke this shit?

So's to escape from reality?

Me I don't need this shit.

I am reality"

Oliver Stone, Platoon.