Spiritualitate

Cuplu

Eseurile lui Ion

Vocaţie si misiune personala

Home » Eseurile lui Ion

Trei vieţi – a face, a fi, a primi

Submitted by on 12 februarie 2016 – 14:58No Comment
Trei vieţi – a face, a fi, a primi

A face. Mai întâi faci cadouri, faci plăcere altora. Părinţilor, prietenei, prietenului. Dacă un coleg de birou e nemulţumit sau supărat, îl ajuţi. Rezolvi situaţiile făcând lucruri, te defineşti prin ceea ce faci. Iar speranţa ta, când ceva nu merge – sau pentru ca să reuşeşti în viaţă – ţine doar de asta: să faci lucruri.

A fi. Apoi vine un moment în care te oprești, răsufli ușurat și descoperi că e suficient “să fii”. Să fii prezent lângă cineva bolnav. Să fii prezent lângă partenera ta. Să fii, singur, când îţi bei ceaiul, să te bucuri de ce ai devenit cu greu, de cât de sus ai urcat pe muntele oamenilor şi cât de jos ai coborât apoi în peştera cu comori a inimii.

Să te bucuri de vocaţia ta, oricare ar fi ea, care e acolo, în tine, chiar şi atunci când nu eşti la birou, la masa de lucru, chiar şi atunci când nu faci munca oficială de zi cu zi. Un artist, un tip din publicitate sau un cercetător îşi urmează vocaţia chiar şi atunci când se plimbă prin oraş, când citesc un roman, sau spală cartofii duminica în bucătărie. Se ştie că marile descoperiri sau ideile cele mai potrivite apar în momente neaşteptate.

A primi. După un timp, înveţi să primeşti. Răsăritul soarelui, vântul cel bun, vremea caldă, un email. Surâsul unui prieten, prietenia, dragostea, întâlnirile mai ales. Cadourile pe care ţi le face viaţa atunci când ştii să le vezi.

Şi odată ce ai trăit pe pielea ta aceste trei vieţi, aceste trei vârste, începe viaţa completă.

Începi să călătoreşti între vârste, printre vârste, începi să trăieşti.

De exemplu cele trei vieţi apar de mai multe ori într-o singură zi: dimineaţa faci lucruri, ziua primeşti lucruri, iar seara te bucuri de ceea ce eşti; sau invers: dimineaţa primeşti din nou lucrurile vechi şi noi din jurul tău, ziua faci lucruri, iar seara te bucuri de ceea ce eşti. Sau, într-o simplă discuţie la o cafea cu pesoana iubită: mai întâi faci lucruri, zici, explici, apoi eşti, asculţi, aştepţi, şi în fine primeşti, un surâs, un sărut, cuvântul potrivit de la persoana cea mai potrivită din lume.

Şi cu cât treci mai des de la o vârstă la alta, cu atât întinereşti mai mult: devii mai experimentat, mai înţelept, mai bogat sufleteşte.

De fapt, sunt sute de mii de ocazii de a trece cu folos prin viaţă. Sunt sute de mii de ocazii de a adăuga o nouă viaţă vieţii tale. Şi sunt sute de mii de ani de trăit pentru cei care nu îşi fac un plan anume pentru restul vieţii (bătrâneţe fără tinereţe) ci iau viaţa aşa cum vine ea, cu vârstele ei, zilnic diferite, şi adaugă în inima lor, pictură după picătură, tinereţea fără bătrâneţe a sufletului.

Publicat pe Lapunkt, aici.

Comments are closed.