Viaţa noastră e încă OK

Ne plângem, mai des sau mai puțin des, de multe. Ei bine, e chiar aşa urâtă viaţa noastră?

Mattei Dogan spune că revoluţiile se nasc prin comparaţii. Vezi că lângă tine nu e dictatură, şi atunci te ridici împotriva sistemului în care trăieşti. Altfel, dacă nu ai putea compara, ai trăi mulţumit în dictatura în care te-ai născut crezând că e cea mai bună dintre lumile posibile.

Dar comparaţia produce şi foarte multă suferinţă. Vezi vieţi diferite, case diferite, profesii diferite. Prietenul are 3000 Euro pe lună. Ok, dar tu ce ai, ai destul sau nu?

Luni: poţi mânca o pizza cu iubita ta?

Marţi: ai în agendă telefonul unui prieten care poate veni la o cafea cu tine oricând ai nevoie de el?

Deja eşti bogat şi fericit, cu b mic dar totuşi bogat.

Miercuri, ai timp să mergi la un jogging?

Joi: ai timp să nu faci nimic o oră?

Vineri, poţi vedea alţi doi prieteni care, la fel, vin oricând dacă tu ai nevoie de ei? Ai timp şi loc unde să îi întâlnesti? Deja eşti Bogat şi Fericit cu B mare.  

Sâmbăta, poţi lua maşina ca să mergi la primul sat normal de lângă oraş, să cumperi nişte legume adevărate şi să bei o bere la marginea pădurii?

Iar duminica, poţi merge la biserică sau în natură sau în templul tau pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu:

că nu eşti în război, că nu eşti departe de casa şi familie, că viaţa ta e ok?

Desigur, o să ziceţi că da, seara ai prieteni, dar patronul sau mediul în care lucrezi nu îţi plac! Ei bine, nu scrie în Biblie de mii de ani că prin sudoare îşi câştigă omul pâinea? Asta nu i-a împiedicat pe oameni, de mii de ani, să considere că au o viaţă împlinită.

Doar că sudoarea de azi nu mai e transpiraţia fizică, ci una mentală – stresul, mediul, şeful, compania. Totuși, de mii de ani a contat bucuria de şi fericirea de a avea zilnic nişte clipe de prietenie sau de linişte, seara sau în timpul zilei sau, în fel și chip, duminica. De a nu fi obligat să bagi în venă ca să uiţi că eşti singur sau maginalizat.

Poate că am citit cu toţii prea multă psihologie şi vrem ca toate cele despre care am citit să fie OK, adică... să fie exact ca în cărţi. Uităm că a existat mereu o balanţă între OK şi Ne-OK. Iar azi doza de Ne-OK (sudoare) nu e neapărat mai mare ca în alte timpuri. În schimb, doza de OK, - care nu intră în comparaţie cu doza de Ne-OK! - e mare mare decât oricând.

Chiar mai mare decât în alte timpuri: de la trei prieteni, o familie şi un film bun, în sus!