Există părinţi spirituali, oameni cu care te simţi frate în cele ale sufletului, de parcă faci parte din aceeaşi familie spirituală cu ei. Apoi există mentori, cei care te învaţă cum să faci lucrurile. Şi apoi… există maeştri. În viaţă, sau trecuţi din aceasta viaţă. Despre a...

O treime din viaţa mea intelectuală, spirituală şi poate chiar emoţională s-a elaborat şi s-a desfăşurat în metrou. Mi-am dat seama de asta recent. Metroul a fost şi este pentru mine spaţiul filosofic şi creativ şi intelectual poate cel mai des folosit în viaţă (mă refer la cel buc...

Dacă ar fi să imaginăm viaţa noastră ca pe o prăjitură, ce fel de prăjitură ar fi ea? Nu ştiu cum sunt alţii, dar indiferent cât de bună ar fi prăjitura, eu cred că ea azi arată ca un mare terci. Ca după o masă cu copii mici, resturi neterminate. Bune, dar arată ca naiba. [&hellip...

Sunt filme cu eroi, gladiatori sau soldaţi care luptă pentru „ceva”. Şi sunt oameni care au luptat pentru ceva, se zice „o cauză”, oricum au avut o viaţă cel puţin aventuroasă. Poate că doar eu sunt mare fan de filme de aventuri cu muzica de Hans Zimmer, dar măcar din când în câ...

Trecem prim mai multe vieţi în viaţa noastră. Iar “vieţile” sunt un fel de amestec cald şi bine legat de “prieteni, melodii şi hit-uri la radio, străzi, drumuri spre metrou şi drumuri spre casă”. E o viaţă când mergi la liceu. Cu nişte nume, cu nişte melodii, cu hainele pe c...

Un articol de Week-End despre micile tentaţii cotidiene, de fapt e mai mult o întrebare filosofică: începi o relaţie cu cineva anume, un profil, un stil de viaţă, stil vestimentar, iar după un timp e oare fatal să te plictiseşti (bine, când iubeşti pe cineva nu te plictiseşti) dar să �...

Revelionul a devenit o sărbătoare foarte ciudată. E un fel de Finisterre, după ce ai mers până la Santiago de Compostella. Adică ai mers zile şi uneori luni de zile in pelerinajul creștin, iar apoi mai faci câţiva kilometri până la marginea oceanului, ca să iei parte la sărbătoarea p...

Sunt sensibil la sfârşiturile de an pentru că am prin anii 95-98 am crezut că sfârşitul lumii chiar va veni la trecerea dintre anul 1999 şi 2000, eram convins de asta mai mult decât de restul lucrurilor care totuşi păreau mai credibile decât sfârşitul lumii. De fapt, alţii mă convinse...

Problema băncilor nu e calculul pe care ele îl fac atunci când ceri un credit, o rată, şi altele de acest gen care se calculează. Oricât de nesimţit şi umflat ar părea unora acel calcul, rămâne că ai ales asta şi trebuie să accepţi calculul. Nu asta ar fi important, adică e altceva ...

Sigur, sărbătorile care vin sunt ocazia pentru magazine să ne intoxice creierii cu tot felul de beculeţe şi ciocolate: trebuie să dăm asta la o parte. Iar dincolo de magia zăpezii, ştim întotdeauna  că “mai e ceva”, “altceva”. Dar, până la urmă, ce mai e, ce e dincolo de toate...