Trebuia sǎ fie pe acest site şi acest rezumat. Dar ȋnainte, destul de succint, iatǎ o explicație pe care o am de mult pentru ȋntrebarea:
De ce ȋmi place Zygmunt Bauman?
În liceu citeam Aristotel Metafizica, ȋn metrou, luatǎ de la nişte cǎlugǎri francezi. Nu ȋnțelegeam decât prepozițiile şi adverbele. Dar citeam foarte atent şi mândru de mine, cu Metallica la cǎşti. Dupǎ care chiar am mers ȋn Franța şi am stat cinci ani ȋn mǎnǎstirea acelor cǎlugǎri, şi am ȋnvǎțat Aristotel, Platon, Toma din Aquino. Multǎ spiritualitate anticǎ şi medievalǎ şi da, am stat cumva un timp ȋn atmosfera aceea de cǎutare a adevǎrului departe de nebunia oraşelor.
Apoi am revenit, şi ani de zile am citit mai ales sociologie, Bauman şi mulți alți autori contemporani.
Iatǎ ideea, care este o comparație. Grecii aveau o viațǎ mai simplǎ decât a noastrǎ. O casǎ, un foc ȋn vatrǎ, o agora unde discutau când ieşeau din casǎ. Era normal cumva sǎ se intereseze de cele ascunse, invizibile, ce e dincolo de stele, principiile şi ideile care sunt cauza a toate astea. A cǎuta adevǎrul ȋnseamnǎ, pentru greci, a merge dincolo de ce se vede.
Noi, azi, avem prea multe lucruri ȋn jurul nostru, de care depindem, şi care se schimbǎ cu o vitezǎ amețitoare. Plus administrație, reguli, legi, regulamente: hârtii care ne conduc viața. Deja Robert Venturi spunea cǎ pe stradǎ nu ne mai ghidǎm dupǎ simțul de orientare natural, cu ochii, ci dupǎ ȋnsemne şi afişe. Înainte de a ajunge la principiile invizibile, trebue sǎ facem ordine ȋn ce se vede. Nu poți merge decât pas cu pas, de la situația concretǎ la cae invizibilǎ. Iar azi, suntem depǎşiți de cantitatea de chestii care ne umplu viața, ȋnainte de a ȋncepe mǎcar viața. Batem pasul pe loc ȋnainte de a ne lua zborul. Marie Dominique Philippe spunea cǎ angoasa lumii de azi vine de la faptul cǎ nu avem timp sǎ asimilǎm toate informațiile care ne umplu ziua.
Iatǎ de ce, azi, cineva care pune ordine ȋn ce se vede, care explicǎ pânǎ la capǎt ce este şi ce nu este lumea ȋn care trǎim, face munca pe care o fǎcea Aristotel pe vremea lui. Inima omului are nişte reflexe ascunse care reacționeaza ȋn fața adevǎrului, şi de acolo poate porni spre deciziile bune, adevǎrate, corecte, mǎcar cele care te reprezintǎ.
Din tot ce am citit, Bauman are darul de a face tabloul complet, corect şi pânǎ la capǎt al lumii ȋn care trǎim. E ca un film de Tarantino lectura lui: viața e grea, complexǎ, dar haosul nu este suficient ca informație: trebuie cumva sǎ vezi, sǎ guşti intelectual acest haos, pentru a putea apoi sǎ ȋi dai un rǎspuns. Ani de zile, ȋn textele lui Bauman am gǎsit mai mult decât o metodǎ, o teorie sau nişte argumente: este un jurnalist de investigație live, care ne spune cu bune şi rele ce ni se ȋntâmplǎ şi cum am ajuns aici. Face, deci, munca pe care o fǎceau vechii ȋnțelepți, mai precis face ceva echivalent. Pentru cǎ, oricum ar fi lumea asta, dacǎ ajungem sǎ ȋi luǎm pulsul corect, suntem puşi ȋn fațǎ adevǎratei decizii: sǎ ne creǎm un stil, un proiect, un vis. Cum spune Neo la sfarsitul lui Matrix 1, “Unde mergem de aici e o alegere care vǎ aparține”.
Dacǎ deschizi orice carte de Bauman dupǎ anii 1998, vezi cu mintea, nu doar cu senzațiile, punctul ȋn care am ajuns, ca lume, ca societate, ca individ. Problema fiecǎruia nu e ȋncǎ rezolvatǎ deloc. Dar numai dupǎ acest duş rece se pot gǎsi cǎi de izbǎvire individualǎ alese cu sânge rece şi continuate cu orice preț şi pânǎ la capǎt.
Mai jos rezumatul tezei mele, pe site-ul UB