De ce Harry Potter a putut lua piatra filozofală?

De ce Harry Potter a putut lua piatra filozofală? Pentru că nu vroia să o ia, nu vroia să pună mâna pe ea. Şi atunci i-a fost dată, a primit-o.

A lua, a pune mâna. De la cei care vor să pună mâna pe o ţară sau pe un oraș până la cei care vor să pună mâna pe o casă sau pe un job, avem aici primul stadiu al vieţii spirituale. Vrei să ajungi, să iei, să obţii. Uneori, deseori, e corect ce vrei: un ban, o femeie, o casă la ţară, o viaţă mai bună.

Dar filosofia lui “a pune mâna pe ce lipsește” are un singur lucru stricat în ea: uiţi tot ce ai deja, tot ce ai deja e văzut “la pachet”, e 'Ce ai deja', și te interesează doar ceea ce îţi lipsește. Aici apare tot ce este mercantilism, diferenţiere socială și simbolică, luptă pentru putere, egoism, și multe altele printre care nerecunoștinţă și o viaţă spirituală care se auto-distruge în timp în loc să crească.

In schimb, dacă te concentrezi pe “a primi”, toate cele pe care le ai deja nu mai sunt la pachet. Sunt lucruri diferite, primite de la unul, de la altul, primite acum sau mai demult, toate au istoria lor, și sunt deja atât de multe!

A primi este al doilea stadiu al vieţii spirituale, spun asta destul de mulţi autori de spiritualitate, vezi Tereza de Avila, care spune că viaţa spirituală e ca a avea grijă de o grădină: la primele stadii sunt cei care o îngrijesc cu forţa braţelor, la ultimul stadiu sunt cei care așteaptă doar apa de ploaie.

Aștepţi, primești. Secundă cu secundă. Obiect după obiect, răsărit după răsărit. E greu, pentru că sunt momente în care nu te sui pe cal să iei cu puterea sabiei ceea ce vrei. Dar se pare, din ce se spune, din ce se vede, că marile cadouri vin în momentele de fineţe, de așteptare umilă, dar prin asta deschisă la mult mai mult decât ai putea decide tu, singur, cu sabia în mână, că merită urmărit și posedat.