Scrisoare către bunici
Trebuie să recunosc, de vreo doi ani, în sinea mea am intrat într-un fel de paralizie completă. Şi mă gândesc tot mai des la ce spune un sociolog contemporan, anume că semănăm cu nişte peşti care funcţionează corect pentru semnalele cunoscute, însă dacă primesc semnale contradictori...
Citeşte mai mult
Filozofia potrivită şi elefantul lui Saint-Exupery
Un articol de bilanţ despre cât putem să ne schimbăm, de ce nu putem să ne schimbăm, despre puterea noastră aproape nulă de a muta munţii din loc. Şi totuşi, doar o putere nulă a mutat vreodată munţii din loc.    Vreau să mă schimb. Tot mai des văd oameni care vor să schimbe ceva...
Citeşte mai mult
Viaţa ca o minune pe care nu o vede nimeni
            Adevăratele minuni ale vieții nu sunt vindecările spectaculoase sau întâlnirile neaşteptate. Minunea vieţii e mai degrabă acel sentiment că viața pe care o trăieşti şi-a depăsit limitele pe care i le-ai impus cu mintea sau cu imaginaţia, că a...
Citeşte mai mult
Curajul de a crede în ceva, dincolo de conştiinţa tragică a lumii
S-a ajuns azi la o situatie în care nu mai ai curajul să crezi în ceva, sau să spui că tu crezi în ceva, pentru că tabloul problemelor lumii a devenit prea tragic. Nu mai ai curajul să spui şi să faci asta – să fii preot, cercetaş, doctor, misionar, îndrumător, artist sau formator sa...
Citeşte mai mult
Oamenii cu inima de copil
Oamenii pe care îi admirăm, din istorie, din literatură, din religie, din muzică, din cinema, au fost în majoritatea cazurilor oameni cu o inimă de copil. Chiar dacă au făcut până la urmă fapte eroice, fapte mai speciale decât toate reuşitele oamenilor serioşi, important e că au avut ...
Citeşte mai mult
Ȋn cine sǎ ai ȋncredere pe lumea asta?
E o ȋntrebare care apare ȋn mod regulat ȋntr-o viațǎ de om, dupǎ ce unul sau altul, prieten sau mentor, te rǎnește, te dezamǎgește. Ȋți lingi rǎnile cum poți, mergi spre alte rețele, alte grupuri, alte epoci din viațǎ. Apoi iar te trǎdeazǎ cineva. Dar dacǎ pȃnǎ și Isus Cristos...
Citeşte mai mult
Chipul antrenorului
Măcar o dată în viaţă e nevoie să ştii că ai trăit întreg, până la capăt, până la limită, fără o urmă de compromis. Eu zic “o dată”, dar dacă faci asta o dată în viaţă, va fi gustul cel mai crud pe care o să îl cauţi, de acum încolo, în tot ce vei […]...
Citeşte mai mult
Ce e bătrâneţea şi cum scăpăm de ea
Când eşti adolescent te doare fix în fund că afară e vânt, că maşinile pot derapa iarna sau că poţi aluneca pe o potecă la munte. Trăieşti tu cu tine, şi puţin îţi pasă de tot ce discută cei care verifică automobilul, vremea, instalaţiile sau geamurile, etc. Când eram în liceu...
Citeşte mai mult
Filozofia avanpostului
Observaţia e că nu mai aflăm de ce trăim, sau de ce muncim, nici după vârsta de 22 sau sau 25 de ani. Pe la 18 ani mai sperăm într-un răspuns. Apoi, luăm act de complexitatea situaţiei. După care, ni se pierd urmele faţă de familie, şi totodată  se şterg urmele celor care au luat-o...
Citeşte mai mult
Remember, Red, hope is a good thing. Eseu despre speranţă
Multă lume cunoaşte scena finală din filmul Shawshank Redemption, cu Tim Robbins şi Morgan Freeman, despre speranţă. Care speranţă… nu prea mai există, în zilele noastre. E criză, se zice, dar nu se simte neapărat criza în felul filmelor de groază. Unii au mai puţini bani, iar alţi...
Citeşte mai mult
© Copyright Orasul Albastru 2015