Ce facem cu profii care cer primul capitol din licenţă în decembrie

Sunt un număr de profesori care cer un prim capitol prin luna decembrie, în scrierea licenţei. Nu vreau să critic direct pe unii sau alţii. Probabil sunt mai multe explicaţii pentru asta. Un profesor poate lua mulţi studenţi, nu le cunoaşte nivelul, vrea să vadă ceva concret după un timp, ca să se asigure.

Pe de o parte, scrisul e experienţa mea principală, şi eseu şi academic, şi nu sunt singurul care spune că un text, chiar şi de 2 pagini, cu atat mai mult de 40, creşte organic. Adaugi pasaje pe măsură ce citeşti cărţi, reorganizezi, tai, muţi. Nu poţi bloca în formă fixă un capitol dintr-o lucrare care mai are cinci luni de completare-scriere. Din punct de vedere intelectual, nu e ceva firesc.

Mai e faptul că un astfel de text, adică un capitol, poate să aibă în el deja multe lucruri bune, dar îl ai în formă de draft, cu greşeli, cu citate netraduse. E firesc. Si nu poţi preda aşa ceva.

Eu am avut noroc, licenţele la stat le-am făcut după ce aveam deja patru ani de filosofie în Franţa, profii ştiau că ştiu să scriu, mi-au acordat încredere, mă mai întrebau, şi la final am predat o lucrare care şi-a meritat din plin nota 10. De fapt, la ştiinţe politice, am predat prin luna mai ceva scris 90 la suta şi am primit câteva sugestii apoi am terminat.

Mai e faptul că doar din ansamblul deja scris al lucrării se vede mai bine dacă ai dozat corect pasajele, capitolele, etc.

Atunci, cum faci cand ţi se cere asta?

Care e de fapt dorinţa profesorului? Două lucruri: să vadă că ai lucrat ceva, şi să se asigure că ai citit cărţile relevante - nu ai pierdut timpul cu cărţi inutile.

Si mi s-a întâmplat odată ceva ce propun ca soluţie, la doctorat prin anul 2. Lucrasem, citisem, aveam fişele de lectură, dar nu mai aveam timp să scriu închegat 35 de pagini din care coordonatorul să poate înţelege ceva. Eu poate că înţelegeam, dar nu poţi preda o ciornă absolută.

Atunci, am luat toate temele (ideile) care ştiam că vor fi în acel capitol şi la fiecare idee am notat cartea sau articolul de unde voi lua, şi o dezvoltare a ideii, într-o propoziţie, uneori cu un citat. Am explicat că nu pot trimite altceva, dar că se vede exact ce am selectat, pasaje pagini şi idei. De fapt am făcut un fel de cuprins detaliat al capitolului. Si a mers.

Un astfel de material, care a avut vreo 2 sau 3 pagini, este de fapt mai interesant şi util pentru profesor, decât nişte fraze umflate cu pompa fără mare conţinut. Este ceea ce recomand, când nu ai terminat acel faimos capitol din decembrie. Orice profesor care îşi cunoaşte subiectul va vedea acolo o muncă pe care nu o poţi mima, nu o poţi copia, va înţelege că ai trecut prin acele cărţi şi ai ales bine ce ai ales. Sau, (şi acesta e scopul verificării primului capitol) va tăia cinci din cele 15 sau 20 de cărţi, şi va recomanda altele în locul lor.

De fapt, chiar şi pentru profesor, în primele 5 luni de scriere importat e să ştie ce iei (idei) din ce cărţi sau articole. Scrierea, aia frumoasă cu începuturi de frază şi note de subsol, e pentru luna mai.

N. Eu dacă aş coordona acum licenţe aş primi şi drafturi prost scrise. Până la urmă, dacă îţi dai licenţa la sculptură, nu cred că cere cineva o mână sau un picior din statuie. Vine să vadă atelierul, şi cu cât e mai mult praf şi murdărie, cu atât e mai bine.