Cea mai grea perioadă a vieţii e de fapt comoara

23 februarie 2023

„Everything that has a beginning has an end”, spune filmul Matrix 3. Orice criză sufletească va avea un sfârșit, în mod nomal, tocmai pentru că a început la un moment dat. (Doar dacă nu abdici de la ea sau ne te distruge complet, deși aceste situaţii sunt foarte rare. De regulă, chiar dacă durează zece ani, o criză are ca definiţie faptul că e făcută să se termine!)

Iar perioada cea mai grea din viaţă, din punct de vedere sufletesc, e de fapt doar o faţă a monedei vieţii: pe partea cealaltă e înscris, dar încă necitit de către tine, numele unei comori. Cea mai mare comoară. Şi bani dacă vrei, dar și fericire, și împlinire, și viitor liniștit. Tot ce vrei. Pe partea cealaltă a monedei crizei prin care treci, e totul.

Ideea e să fim atenţi, să vedem lucrurile în contextul mai mare al vieţii.

Sunt crize de moment, de birou, de management, și ele se rezolvă citind cărţi, discutând cu oamenii, experimentând strategii luate de la alţii. Dar există pentru fiecare o zonă din suflet care nu se rezolvă în nici un fel, durează, doare, și cu timpul îţi dai seama că acolo zace ascunsă „criza” vieţii tale, în care nimeni nu te poate ajuta. De fapt zace ascunsă comoara vieții tale.

Pe moment ești deprimat, iar depresia se intensifică în timp, pentru că tot ceea ce faci de obicei nu rezolvă nimic, iar tot ce încerci să găsești la alţii nu te ajută deasemenea la nimic.

Tot în Matrix 3 se spune: „this war is goning to an end”. E vorba de un adevărat război, dacă preluăm imaginea. Celelalte crize sunt doar bătălii mai mici sau mai mari, și putem merge mai departe după ce le câștigăm, chiar și după ce le pierdem. Dar războiul cel mare, criza adevărată, are ca indiciu faptul că nu poţi merge mai departe. Nu poţi merge nicăieri mai departe, nici nu te poţi întoarce. Sentimentul e că e un război total: poate că nu e neapărat greu, dar te implică cu totul. Nu ai cu ce să lupţi împotriva unui dușman anume, e un alt fel de război: un razboi cu tine însuţi.

E un război pentru că a început criza cea mare pe care doar singur o poţi rezolva. Şi e război pentru că la capătul acestei bătălii diferite de toate celelalte te vei descoperi pe tine așa cum nu te văzusei niciodată la faţă.

O criză majoră e ca un cancer: nu ai cum să lupţi cu ea cu metodele normale, clasice. Şi de fapt se prea poate ca însăși metoda de luptă să fie greșită: acel cancer, acel ceva necunoscut cu care de obicei te lupţi, se prea poate să fii tu însuţi. Asta ne spun mulţi psihologi, cum ar fi psihanalistul Guy Corneau, cu afirmaţia: „am impresia că singurul lucru sănătos din tine e tocmai boala ta”. Strategiile în acest fel de clipe esenţiale sunt sistematic diferite de cele obișnuite: pentru început, în loc să te lupţi, te accepţi. Şi așa mai departe, descoperi pe propria ta piele că pacea sufletească e la capătul unor drumuri complet nemarcate. Adică, propriul tău drum, ascuns printre buruieni și dealuri nemarcate.

Așa că momentele cele mai grele, lungi și dureroase, dacă ne oprim o clipă și ne tragem deoparte, sunt o imensă veste bună: tocmai trecem prin oportunitatea esențială a vieții, tunelul fermecat, și e bine să nu ratăm puterile pe care ni le oferă viața în acest moment de mare trecere.

E momentul în care ajungem la căpătul puterilor pe care ni le cunoaștem, și e totodată momentul în care vom descoperi alte puteri, alte strategii, de fapt singura strategie care așteaptă să o descoperim pentru că nu merge decât pentru noi înșine.

Strategia cea nouă nu e doar o altă strategie, la fel ca cele citite din cărţi. Va fi izvorul tuturor strategiilor bune din viitor. Va fi direcţia și intuiţia principală – atât pentru a rezolva probleme pe viitor, cât și pentru a forma fundaţia unei filosofii de viaţă absolut personale.

De fapt, orice criză majoră care nu se rezolvă înseamnă că te lupţi pe un teritoriu unde nu poţi să câștigi orice ai face. Dușmanul nu e neapărat puternic, e mai degrabă derutant și insesizabil, asta pentru că tu nu ai coborât încă la etajul unde poţi să îl învingi. Dușmanul și atacul său resimţit sunt doar semnul că nu ai coborât destul de mult în tine, acolo unde loviturile și impactul lui nu te ating decât ca un sunet îndepărtat.

Acolo, undeva jos, mult mai jos decât ești acum, unde e soluţia războiului, e de fapt comoara ta. Pentru început va fi o comoară care eliberează, liniștește, iar din ea vor începe să curgă nu doar sau nu neapărat bani ci și eficienţă, întâlniri bune, senzaţii noi și frumoase, răsărituri de soare și tot ce spun oamenii fericiţi la o cafea pe o terasă.

Două lucruri deci:

Dacă noaptea nu e destul de neagră, răsăritul nu va fi foarte foarte luminos. Dacă noaptea e neagră, bucură-te, răsăritul va fi pe măsură.

Iar dacă noaptea e foarte neagră, e cazul să fii atent și să te bucuri din nou: ești pe care să descoperi filonul ascuns în beznă de unde vei aduce lumină, în viaţa ta și a celor dragi, pentru restul vieţii.   

Postat in

253 comments on “Cea mai grea perioadă a vieţii e de fapt comoara”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright Orasul Albastru 2015