Cum schimbi istoria lumii cu trei oameni şi 90 de minute

Să presupunem că lumea politică și economică e condusă din umbră de o grupare super-secretă condusă de un Mare Patron, o grupare care are în gând să producă sfârşitul lumii ca să traiască bine un mic rest al oamenilor, sau orice altă mare catastrofă universală. Buun.

Dar, acel Mare Patron are undeva în familia lui bine plasată o nepoţică pe care o iubeşte în mod special. Într-o zi ea vede un film de 90 de minute, film normal făcut de un regizor normal, care o impresionează şi apoi merge să îi povestească unchiului ei acel film. Filmul are în el o morală sau o scenă care îl atinge pe Marele Patron, şi are o iluminare bruscă: trebuie să schimbe tot planul!

Se poate aşa ceva? Se poate. De la modul în care acel Mare Patron a ajuns la funcţia la care a ajuns până la modul în care Eisenhower a dat ordinul de debarcare pe 5 iunie 1944, cu nişte rapoarte meteo haotice şi descurajante. A trebuit o speranţă de vreme bună de 3, 4 ore scurte raportată de meteorologul şef J. M. Stagg, în toată nebunia de păreri de atunci, pentru ca să se dea semnalul pentru cea mai mare operaţiune militară din istoria lumii.

La fel, poate că e deajuns un simplu film normal văzut la cinema de nepoţica Marelui Patron pentru ca istoria lumii să ia o cu totul altă direcţie.

Cu o singură condiţie: să fim toţi la locul potrivit. Si, mai ales, la momentul potrivit. Oricare ar fi rolul nostru: meteorologi, regizori, patroni ... oameni normali.