Demisia e de obicei e o decizie bună, dar care se ia greu

Îţi dai demisia dintr-un job rigid sau neplăcut, şi te apuci de ceva creativ şi freelancer.

E o perioadă de timp în care ţi-e greu: şi ai impresia că dacă e greu, înseamnă că ai luat decizia greşită.

Păi nu, e normal să fie greu. Face parte din Job Description-ul unei demisii.  

Winnetou devenea Winnetou nu pentru că pleca în pădure, ci pentru că se intorcea din pădure, şi supravieţuise pericolelor, singur.  
Sigur, e greu să îţi dai demisia. Dar dacă s-ar şti că imediat apoi e uşor, în 95 la sută din cazuri, că te simţi ca în paradis şi că peste tot sunt doar suprize surprize, tot prostu şi-ar da demisia.

Ei bine nu, viaţa după demisie îţi testează alegerea, o purifică. Demisia e şansa de a preţui, a măsura şi a cântări ce ai ales. Demisia lucrează mai eficient decât o armată de traineri şi terapeuţi, direct, în carne vie.  

Asta nu înseamnă că decizia de a demisiona nu e bună sau că drumul nu e bun.

Tocmai că e drumul bun, acela care mai şi doare, care cere un preţ, şi nu e pentru oricine nici drumul, nici preţul.

Dar nu înseamnă că nu e drumul bun.

Tocmai, e drumul bun.