Sunt oameni care se ocupă de lucruri personale materiale, să zicem o casă. Pun un gard mare în jurul ei şi acolo adaugă mereu lucruri, optimizează. E genul de frontieră care, odată ce treci de ea, nu te face din principiu să fii disponibil şi să dai din timpul tău altora. Te interesează mai mult să afli ce mai poţi aduce nou la tine acasă. Nu e ceva rău în asta, dar e un mod de a gândi la obiectul următor, şi nu la omul următor.
Apoi sunt cei care construiesc o frontieră mai invizibilă: o relaţie, o familie, copiii. E o frontieră mai puternică de fapt, pentru că în interiorul vieţii tale personale chiar nu mai intră nimeni, asta simte oricine care se gândeşte la doi oameni care ar putea face dragoste seara: peste lumea lor chiar nu intră nimeni, chiar dacă nu au neapărat alarmă la poartă.
Totusi a doua frontieră, cea emoțională, caldă, deşi e mai puternică, are un efect special: atunci când ieşi din interiorul ei eşti mult mai disponibil să îi ajuti pe altii.
Pe de o parte dacă tu eşti fericit, îi poţi ajuta pe alţii să fie fericiţi. Ştii drumul, ştii unde trebuie să ajungă.
Ştii deasemenea că nu poţi să îi ajuţi sută la sută, ci doar să îi conduci până la uşa casei lor bune.
Apoi, tocmai pentru că la tine acasă eşti “la tine” sută la sută, când ieşi afară poţi vorbi cu cineva fiind atent “sută la sută”. Oamenii care într-un fel sau altul nu sunt încă fericiţi au mereu o relaţie ambiguă sau riscantă: ajuţi pe cineva, dar se prea poate să te ajuţi pe tine, cel care caută, conştient sau inconştient, prietenie, dragoste, sau o cauză pentru care merită să trăieşti.
Sigur, exemplul meu cu casa e simplist, dar el include tot ce înseamnă performanţă, bani, obiective, etc – tot ce nu e rău în sine dar are un singur cusur: nu include şi un circuit al inimii. Dacă înăuntrul frontierei tale mai e cineva şi inima e vie, atunci se produce un circuit închis bun, aşa cum energia circulă în corp de jos în sus iar apoi din nou în jos.
De fapt, o frontieră emoţională pare mai “egoistă” decât o frontieră materială: nimeni nu intră pentru că nimeni nu poate intra într-o intimitate, aşa cum se intră într-o casă. Dar contactul cu ea e benefic si e bun atât pentru cel care o pune cât si pentru cel care o resimte: în loc să te aspire sau să te invadeze, frontiera caldă îţi dă impulsul corect pentru a închide şi tu circuitul frontierei tale emoţionale.
Îţi dă impulsul corect pentru a te întoarce spre fundația “castelului interior”, locul nevăzut unde te simți cel mai bine, oricât de mult ar mai fi de săpat sau de construit la acea fundație.
I wanted to develop a simple comment to be able to thank you for those great secrets you are giving here. My particularly long internet search has finally been rewarded with sensible facts to go over with my co-workers. I would claim that most of us readers are undoubtedly blessed to exist in a magnificent site with many lovely professionals with beneficial secrets. I feel rather blessed to have discovered your entire website and look forward to so many more entertaining minutes reading here. Thanks a lot once more for everything.
I'm just writing to make you be aware of what a superb encounter my cousin's girl went through browsing yuor web blog. She figured out lots of things, which include how it is like to have a very effective coaching mood to let others with ease comprehend a variety of tortuous issues. You actually exceeded my expectations. Thanks for offering the good, safe, informative and cool guidance on that topic to Jane.