Dacă ai de ales, înseamnă că nu e vorba de medicină, balet sau arhitectură. Ai de ales de obicei în zona de socio-uman. Iar acolo nu există de fapt o alegere „bună”. Trebuie făcută o alegere, undeva în zona în care ai abilități, dar nu e cazul să te stresezi – că va fi alegerea cea bună sau una mai puțin bună.
1. Azi facultățile sunt un parcurs cu foarte multe uși – spre o carieră, spre o formare, o competență, dar și spre găsirea vocației – pentru că mulți studenți își găsesc vocația spre 25 de ani. Fiecare facultate are un foarte mare număr de astfel de uși, chiar din primul an.
Stiu studenți care din primul an au găsit domeniul care îi interesează până în ziua de azi, sau au găsit un internship din care a crescut firesc o bună parte din cariera lor. Iar alții, nici după master nu știu ce vor sa facă, sau unde.
Ușile se deschid dacă citești atent și cu drag tocmai cărțile propuse în facultate. Eu mi-am găsit domeniul de interes și apoi de predare citind, și am găsit un număr de autori din care s-a precizat tot mai clar un tip de sociologie contemporană. Am găsit citind, și din modul în care scria Zygmunt Bauman mi-am dat seama că mă interesează acel tip de scriere și acel tip de probleme contemporane.
Ușile se deschid apoi prin profesori providențiali, care îți deschid ochii, se implică și inițiază proiecte interesante.
Ușile se deschid prin toate parteneriatele facultății, practică, voluntariate.
Ușile se mai deschid prin calitatea umană a studenților și nivelul lor. Am stat un an într-o facultate slabă, de psihologie, apoi prin echivalare am trecut în anul doi la una mai bună. La prima, chiar dacă se cerea practică, nu aveai cu cine să faci asta. Oamenii educați, citiți, pasionați, care au mai călătorit sau știu ceva limbi străine, fac altfel un proiect în trei, sau în douăzeci. E acea scânteie de educație, politețe, bun simț și bun gust, fără de care nu rămâne dintr-un grup de studenți mai mult decât o gașcă care s-a mutat din spatele liceului în spatele facultății.
2. Ușile se deschid prin secții unde sunt colegi interesanți care fac „chestii” iar acest lucru ține de anumite generații și mai ales „momente”. Sunt momente bune în istoria fiecărei facultăți. În unele momente sunt inițiative, grupuri, se lansează reviste sau proiecte din care toți beneficiază, profesori și studenți. De exemplu, prin anii 2010 era o mare și interesantă forfoteală de acest gen la Facultatea de Istorie din București. În acel moment, aș fi dat la istorie. Pentru acolo era „un loc bun”.
Deci, când alegi o facultate, nu te uiți doar la titlul din lista de facultăți, încerci să întrebi pe cineva unde e plin de inițiative sau profesori care pot avea initiațive și sunt lăsați să o facă. Ca Ivan Turbinca, care întreabă la ușa iadului: „Sunt lăutari, femei, tabacioc? Aici e de de mine”. În cazul nostru, „lăutarii și femeile” sunt inițiativele alternative și de voluntariat, creativitatea și libertatea profesorilor, asociațiile puternice de studenți. Poate fi o facultate cu cinci stele, dar mai degrabă alegi o facultate care nu e de cinci stele dar oferă acest „moment de efervescență” care apare de obicei când e un decan creativ, un grup de profesori, un grup de studenți cu idei, și iese o generație sau doua care vor profita de acel suflu.
3. Prin urmare, în alegerea unei facultăți care poate fi sociologie sau științe politice, psihologie sau istorie, contează cam 30 la sută domeniul în sine cu „ușile” pe care le el oferă (și aici vorbim de nenumărate uși, nu doar licența), 30 la sută calitatea umană și spiritul acelei facultăți în acel moment sau în acel deceniu. Iar apoi contează 30 la sută inventivitatea, seriozitatea și acțiunile concrete, de voluntariat de ex., ale studentului.
Pentru restul de 10 la sută contează ceea ce se numește în psihologia carierei „evenimente neplanificate”, „Serendipity” mai simplu spus „sincronicitate” (vezi lucrările lui John Krumboltz). Sunt acele întâlniri neașteptate care orientează o viață, și care se bazeaza pe o combinație fericită între cele de mai sus dar și o întâlnire care leagă toate astea și le dă un sens.
4. Trebuie să renunțăm la ideea facultății ca parcurs care are o singură ușă, ușa de ieșire, Out-put, când dai licența și până atunci stai și aștepți cu brațele în piept. De fapt, ușile pe care le oferă facultatea sunt acolo tot timpul, în tot timpul facultății, și apoi după terminarea facultății. Licența e doar un moment în timpul acestui parcurs, în care, cum spune proverbul, e mai importantă călătoria decât destinația.
Dacă vorbim de șansă, pentru ca în fond o formare universitară e o șansă pe care mi-o dau, șansa nu e doar în parcursul sec, pe hârtie, cu diplomă. E plin de șanse în facultate, si ies de acolo cu un număr de șanse: șansa de a mă descoperi, șansa de a afla unde pot fi bun, șansa de a afla locuri de munca în care sa fiu, măcar în parte, mulțumit, și ca bani dar și ca muncă.
Pe de altă parte, discutând cu mii de studenți care intrau la facultate, am văzut că până la urmă alegerea finală (între istorie si sociologie, între drept și știinte politice) era influențată de mici detalii. Un prieten în metrou care îi spunea studentului meu că mai exista o facultate X, sau pur si simplu o schimbare de ultimă clipă. De exemplu, foarte mulți studenți care voiau sa dea la Drept, la Bucuresti, se răzgândeau pe scările facultății, și dădeau la stiințe politice. Era un pattern, ca o scenă de film care se repeta în povești: oamenii mergeau cu dosarul pe strada Kogălniceanu, la drept, și cumva se „suceau” și veneau la științe politice, care era a doua opțiune. Am văzut multe astfel de optiuni finale pentru o facultate, care merg pe ideea că oricât analizăm, apare și un element de sentiment personal, presimțire, instinct.
5. Concluzia: cum să ai cât mai multe șanse dacă pe tot spectrul socio-uman nu ești sigur unde vrei să mergi? Din acest punct de vedere al unui maximum de șanse care te ajută să îți dai seama, știinte politice pentru mine rămâne facultatea cu cele mai multe sanse de a avea uși deschise, pentru ca sunt foarte multe domenii acolo, și înveți și istoria și rolul acelor domenii în civilizația umană și universală (teorie politică, filozofie politică, istorie politică, apariția legilor și administrației, sociologie, comunicare, organizații, etc). Sociologia apoi, la fel.
Urmează, apoi, facultățile de la punctul 2, cele care sunt „pe val”, dar nu ca angajabilitate sau număr de candidați ci ca efervescență și creativitate în interiorul instituției.
În fine, urmează o evaluare corectă a șansei pe care ți-o oferă o facultate ca să ajungi unde vrei. Ca să fii jurnalist nu ai la dispoziție doar jurnalismul ci aproape toate facultățile din zona socio-umană - litere, limbi străine, sociologie, stiinte politice, istorie, etc. Din toate poți deveni foarte bine nu doar jurnalist ci un bun jurnalist. Ca să fii om de afaceri nu ai nevoie neapărat de economie sau business, ci poate de comunicare și publicitate, sau drept, sau încă sociologie ori psihologie. Apoi, de un drum la Registrul Comerțului.
Există deci o foarte mare libertate în această alegere a unei facultăți. Si detașare. Decât să te stresezi cu „La ce sunt bun”, mai degrabă ieși prin oraș ca să afli unde sunt facultățile care te vor ajuta să dezvolți ce ai în tine, nu doar la nivel de curiculă ci și la nivel uman, social, psihologic, etc. Restul de obicei va veni de la sine.
Sunt astăzi atâtea conexiuni, atâția profesori pe Facebook sau alte rețele, atâtea cărți disponibile, atâtea persoane și instituții conectate, încât facultatea nu contează atât de mult cât abilitatea principală care deschide ușile pentru un student: curiozitatea permanentă. Cei curioși vor găsi, cei care așteaptă să li se dea cu lingurița nu vor primi mai mult decât încape într-o linguriță.