Măiestrie politică

A avea o poziţie politică a devenit tot mai des a fi anti ceva. Anti stânga, anti dreapta, anti consumerism, anti american, anti rus. Etc.

Şi e foarte uşor, şi de cele mai multe ori e corect, să vezi ce e rău într-o soluţie politică propusă pe piaţă. Majoritatea opţiunilor politice au lipsuri sau sunt rele pentru o parte din oameni.

Dar, rezultatul e că în loc să pună mâna la acţiune, oamenii se ceartă, dinainte chiar de a fi început acţiunea.

Pentru etichete. Ne încurcăm în pancarte, şi le călcăm în picioare şi ne călcăm în picioare înainte de a purcede la treabă.

Măiestria politică ar fi să treci peste ce ai văzut negativ la unii sau la alţii, şi să zici direct ce soluţie pozitivă propui.

Să ţii cu dinţii de ea, şi să nu ii adaugi o culoare politică. Să o faci atât de bine, încât să nu se mai vadă în tine ce fel de “anti” ai fost.

Dacă se poate. Poate că e greu, dar aşa s-ar restarta politica.

Cum spunea cineva, “sunt pentru toţi şi împotriva nimănui”. Asta ar trebui să fie politica. Din păcate ea a ajuns să insemne “împotriva tuturor şi pentru nimeni în mod special”.

Trebuie, deci, să reluăm problema de la început, de la partea pozitivă a soluţiei.

Iar dacă problema poate fi rezolvată pe alaturi de politica oficială, prin voluntariat sau actiuni individuale, so be it.