Poarta sărutului

14 ianuarie 2014

Imaginea morţii e foarte des o fantasmare a unui sentiment visceral – oricât de numeroase ar fi întâlnirile vieţii, presimţi că au fost incomplete: mai e loc liber.

Şi rămâne loc atunci când celălalt nu te poate vedea: te iubeşte (din toată inima), dar nu ştie cine eşti. Moartea cotidiană e relaţia cu un astfel de partener care te lasă în beznă: nu reuşeşte să te atingă cu privirea, chiar dacă te mângâie cu drag pe dinafară.

Iubirea singură nu poate deci să învingă întunericul: inepuizabile sunt doar privirea şi lumina prezenţei. La capătul iubirii e naşterea privirii, simpla cunoaştere a celui care îţi poate ajunge în suflet: privirea curată care poate atinge.

Atunci când căutăm o atingere, într-un fel sau altul, tot ce primim de cele mai multe ori e o simplă privire. Privirea e cea mai distantă formă de atingere (într-un fel e limita atingerii) şi totuşi e cea mai puternică atingere. Într-adevăr, orice contact fizic nu e satisfăcător decât în măsura în care reuşeşte să devină privire: privirea e modelul şi ţinta oricărui contact fizic.

Privirea ca moment calitativ poate fi apoi extinsă la tot ce face un cuplu: orice mesaj pe mobil, orice gest şi orice cană de cafea lăsată dimineaţa pe masă şi care înseamnă ceva pentru celălalt sunt o formă de a regăsi privirea comună dintre cei doi.

Brâncuşi ne spune că există o bucurie curată, o bucurie închisă în lucruri şi pe care o vezi doar atunci când nu mai forţezi cu nimic materia lor, ci doar o priveşti. În acest sens, două priviri care se reunesc fără să mai vrea ceva anume una de la alta devin o singură privire curată. Privirea curată e zona de lumină care se naşte atunci când doi oameni au ajuns pur şi simplu să se ştie – şi ea se poate răspândi apoi în jurul lor, ocupând toţi centimetrii de viaţă disponibili.

«Sărutul» lui Brâncuşi ne sugerează această soliditate unică a două priviri care au devenit o singură privire curată. Statuia pare a duce până la capăt două sentimente (to the end of love) şi totuşi este o statuie de lumină şi despre lumină. Împlinirea efortului (a dorinţei sau a luptei zilnice) se face în lumină: în lumina prezenţei celuilalt, o lumină atotprezentă şi totodată plină de respect.

Regăsim privirile pe Poarta Sărutului: cuplul însuşi este o privire care leagă din interior inimile şi corpurile.

Poate că moartea e doar o parte a unei ecuaţii care a început deja şi a cărei adevărată necunoscută nu e «dincolo», ci e ascunsă între lucrurile care se văd. Moartea nu e la sfârşitul vieţii, ci la începutul căutării, ca un semn indicând că necunoscuta trebuie căutată în mijocul vieţii: e un detaliu cotidian la îndemâna fiecăruia, dar un detaliu-absolut.

Înainte de a merge to the end of love e bine să ştii deci că lumea e prea mică: the world is not enough[1]. E poarta sărutului: lumea e prea mică, iar sărutul este exact soluţia insuficientă – e de fapt simbolul a tot ce în viaţă e moment culminant, dar rămâne doar un simplu moment.

Totuşi, lumea este such a perfect place to start: pentru că în lume poţi întâlni oameni. Lumea e perfectă pentru că permite întâlnirile şi elimină astfel moartea cea mai de temut: sentimentul că întâlnirea e incompletă sau chiar imposibilă.

Trec de poarta sărutului cei care nu mai caută dragostea, ci merg pur şi simplu până la capătul întâlnirii. Poate ăsta e secretul ascuns care nu se mai poate explica: să întâlneşti un om cu care să poţi merge până la capătul Întâlnirii.

Fragment din Cinci minute la o cafea. Eseu despre intimitatea postmoderna. 


[1] Garbage, melodia “The World is not enough”.

Postat in

2 comments on “Poarta sărutului”

  1. I just wanted to make a small comment so as to say thanks to you for the magnificent guidelines you are showing at this site. My extended internet investigation has at the end of the day been paid with excellent know-how to go over with my partners. I 'd express that many of us website visitors are undoubtedly endowed to exist in a notable site with so many wonderful professionals with useful tips and hints. I feel extremely fortunate to have come across the weblog and look forward to plenty of more fabulous minutes reading here. Thanks again for all the details.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright Orasul Albastru 2015