Re-cunoştinţă

Sunt cei care zic “prietena mea întârzie mereu, sau nu face treabă cât fac eu în Week End, sau… bla bla bla”. (E valabil şi invers, pentru femei-bărbaţi). 
Să ne aducem aminte: când nu o aveai, erai singur şi te rugai cerului şi destinului să îţi trimită pe cineva. Nu cumva ai putea mulţumi acum, prin acceptare şi înţelegere, pentru fiinţa care e lângă tine, şi pentru că a acceptat să fie lângă tine?

Uneori micile fricţiuni de menaj cotidian sunt şi ele semnul, nu doar cafeaua de sâmbătă dimineaţa, că minunea s-a întâmplat: nu mai eşti singur.

Minunea unei relaţii e dincolo de plăcere sau neplăcere. Şi trebuie să învăţăm să o recunoaştem sub ambele ei chipuri, plăcere sau neplăcere. E aceeaşi minune, aceeaşi noutate care a schimbat cursul istoriei.

Asta am căutat, asta am reuşit să avem, şi trebuie să re-cunoaştem zilnic ce am găsit, pentru a ne împăca sufletul, chiar şi în momentele mai dificile.

Doar re-cunoştinţa întinereşte sufletul unei relaţii, dincolo de trecerea obositoare a norilor peste cerul senin.