Scopul vieții e să devii compozitor

E dumincă dimineaţa, afară cântă o pasăre, îmi beau cafeaua lângă geam. Dacă e duminică nu e stres, deci ar trebui ca totul să fie în armonie – ar trebuie ca pasărea să cânte în armonie cu starea mea sufletească.

Totuși, chiar asta vrem, să fie mereu pace? Ziua în care pleci cu ATW-ul în noroi și apoi urci pe munte, ziua de “război” și nu de pace, nu e la fel de bună? Nu cumva dorim, mai mult decât orice, să fie armonie? Nu cumva adevărata pace înseamnă, de fapt, armonie?

Suntem mereu însoţiţi în călătoria vieţii - de păsări, de soare, de o rază de soare. Uneori pasărea care cântă “zice bine”, în armonie, dar alteori plouă la mine în inimă și atunci ea cântă fals. Ba chiar, ce să mai zicem de o călugăriţă care la câteva ore de clipa morţii asculta păsările care cântau în grădina mânăstirii din Lisieux: o non-armonie completă!

De ce vrem și ce vrem de fapt?

Adevărata „căutare”, zic eu, este armonia, iar asta de la vechii filosofi stoici încoace. Ei au pus doar în cuvinte complicate faptul că te sui în mașină, ești vesel și mergi spre munte, iar după Sinaia începe să plouă: ești enervat, pentru că nu a ieșit armonia. Dai bani, pentru Revelion, și atmosfera e de zero cacao.  

Nimeni nu vrea de fapt neapărat bani, decât pentru că speră că prin bani are ocazii mai multe sau mai bune de a ajunge la armonie. Armonia între momentul în care vrei să faci sex, și momentul în care prietena ta vrea același lucru. Armonia în care vrei doar tandreţe, iar prietena ta vrea același lucru. Armonia între momentul în care vrei să îţi schimbi viaţa ta nesănătoasă, și momentul în care ai bani suficienţi pentru a cumpăra vitaminele și echipamentul sportiv necesar.

Armonia între starea ta – vreau să meditez, să scriu, să văd pe cineva - și starea lumii.

Şi asta credem noi că au cei cu bani sau posibilităţi: băiatul are BMW, are bani, are o blondă lângă el, și deci ceea ce vrea el de la blonda lui și de la viaţă, pentru că poate controla detaliile, vine mănușă. E foarte fals, cunosc destui oameni care aveau mașina, aveau și blonda, și era dispuși să o schimbe imediat pe una care, fără mașina și fără bani (nici el, nici ea), nu avea fiţe și era pur și simplu „de treabă”.

Poate că e puţin caricatural ultimul pasaj, dar asta e situaţia: poate fi, la fel de bine, ceva legat de slujba de dumnică. Ai citit toată săptămâna chestii spirituale, ești plin de dorinţa de a trăi religios, iar la slujbă preotul zice o prostie care te enervează, muzica e puţin știrbă, și tot entuziasmul tău dispare. Nu a fost armonie.

Altfel spus, armonia între mine și lume nu se cumpără cu bani, asta e marea păcăleală. Şi apoi, punctul doi, marele secret, e că ceea ce toţi caută pe lume este armonia. Asta uită cei care citesc povești cu oameni fără mulţi bani dar fericiţi: uită că mesajul acelor oameni fără mulţi bani nu e „mă descurc cu puţin”, ci „am găsit armonia”. Mă scol din pat pentru o zi frumoasă, plină, n care ce vreau să fac e în armonie cu oamenii pe care îi întâlnesc, cu muzica pe care o ascult, cu starea mea sufletească.

Armonia e „chestia aia”, momentul de fericire din filmul The Hours, clipa în care te uiţi pe Facebook și vezi niște figuri diferite de altele: ce au oameni ăștia? Bucurie. În ochi, deci în inimă. Dar de ce ochii sunt în acord cu inima? Pentru că ce văd ei, în afară, e în armonie cu ce simt înauntru.

Armonia, condiţia bucuriei. Bucuria, semnul armoniei.

Armonia e deci ceea ce toţi caută (Aristotel zice „Binele este ceea ce toţi doresc”) și, mult mai important, ceea ce toţi ar trebui să caute! Aici devine interesant: nu știi ce să cauţi, ce să faci? Caută armonia. Ai deja trei mari teme:

-          dacă știi între ce și ce, ai de căutat Cum.

-          dacă nu știi între ce și ce, ai încă 2 teme: între tine și lume, sau între lume și tine

Mai precis, să zicem că e vorba de o relaţie, cauţi armonia între tine și partenera ta, sau

între partenera ta și tine. Sau, dacă ai o carieră, între tine și compania ta, între compania ta și tine. E destul de muncă, dar e o precupare care are sens, care te duce mai departe și care îţi poate schimba viaţa!

Sigur, cititorul va spune: „ok, să ai blonda, să ai BMW-ul și să coopereze blonda la propriile dorinţe instinctuale sau domestice, până la urmă toată filosofia asta a armoniei e doar despre condiţiile, pregătirea a ceva care poate fi ceva foarte terestru. Banal, comun, poate chiar grosolan.  

Nu neapărat. Sunt nivele și nivele de armonie, nu degeaba am început cu stoicii care vorbeau despre „legea ascunsă a zeilor” care face că, deși ţi se rupe piciorul, îţi pare bine pentru că așa a vrut zeul. Cineva care a ales să creadă într-o doctrină sau într-un maestru, care a ales un crez, și alege să sufere sau chiar să moară pentru a fi în armonie cu voinţa Celuilalt și nu a sa, e vorba tot de armonie. Când cineva asculta de un ordin pentru că i se pare că ordinul e în armonie cu doctrina în care crede? Până la urmă, când faci sacrificii pentru ca soţia ta să se simtă bine, pentru ca mama ta bolnavă să se simtă mai bine, e tot armonie.

 Una peste alta, avem personajul, eu, avem lumea, ei, ea. Sunt note și stări sufletești pentru unul și pentru altul. Cum pui în armonie cele două nivele? Dacă înveţi să fii compozitor. Scopul vieţii, să devii compozitor. Să folosești orice notă scoate celaltalt pentru o nouă armonie.

Să ne uităm la oamenii fericiţi, cei pe care ii admirăm: ne invită la o cafea, glumesc, văd în bine tot ceea ce noi vedem în rău, dau alt sens unor povești, glume, figuri de stil, intrebări sau destăinuiri. Sunt compozitori: au învăţat să caute și să găsească armonia în tot ce se întâmplă în jurul lor, în tot ce se intamplă celor dragi lor, ba chiar, și aici e semnul unui mare compozitor, în tot ce se intalmplă, pur și simplu. Străinilor, știrilor de la TV, vecinilor, tuturor.

Până una alta, am impresia că armonia e atât calea cea bună cât și semnul că ești pe calea cea bună. Şi da, se începe de la muzică, de la haine, de la Feng Shui, spre exemplu.

Sigur, de la blonda din BMW se poate evolua, sunt multe armonii posibile, dar în esenţă calea armoniei e mai frumoasă și mai utilă decât alte căi, decât alte coduri morale, fie optimiste fie pesimiste:

nu vi se pare ok să cauţi, pur și simplu și nimic mai mult, armonia?